Ziua 5

Liniște...

În timport stelele se leagănă pe valuri de noapte îngânate cu o dimineață nouă, eliternă, conturată cu vise argintate pe la colțuri. Ploile s-au oprit și nu mai udă obrajii macarieni ai străzii ce înghite lacomă pașii grăbiți ai începutului afisurat. Ce greu îmi e să mă desprind din brațele tale, bucata mea de fericire, ce-mi deznoadă furtunile și-alungă orice semnervos pe care secundele mi-l desenează pe frunte într-o linie fină. Ușa se-nchide și deja mi-e dor, dar timpul mă prinde de încheietura mâinii stângi și mă trage după el într-un cursalt amețitor, printre poveștile străzii. 

Sunt un om cu picioarele pe nori, sau sunt un nor cu picioarele pe oameni? Număr clipe în gând. Ascund amintiri într-un nisipet albastru pe care am desenat un zâmbet ca să îl disting de toate celelalte câte port cu mine sub tâmple. Număr minutele peste care calc în drumul spre tine. Un presalt m-ar aduce poate mai aproape, dar știu că la capătul așteptării îți voi găsi iar ochii plini de toate mirările lumii și palmele în care ascunzi minuni... Alege o mână!

Evadare...

E multă lume aici; se împart priviri și în aer plutesc cuvinte legate cu panglici simbolid, de culoarea viselor. Tocurile lor roșii produc câte o tufisură în tăcerile noastre învelite în staniol. Îmi place să te privesc atunci când mintea îți umblă pe cărări neștiute ce duc toate spre o becluză cu ape de azur. Întâlnește-mă acolo și poartă-mă prin gândul neumblat. O să mă recunoști. Voi avea o rochie din curcubee și praf de comete iar în păr voi purta ciudatini. Nu voi avea bijuterii, decât mângâierile tale prinse de umeri în locul în care, cândva, înmugureau aripi. Acum le-am făcut cadou unei omizi pentru că zborul meu ești tu.

Unde mi-e șoapta?

* Cuvintele lor: „Carmen Pricop”, „Oglinda lui Erised”, „Vienela”, „Scorpio”, „Maya”, „Griska”, „Vero”, „Vladen”, „Presa în blugi”, „Adriana”, „Vero2”, „Adicherish”, „Dia naicu”, „Radu Thor”, „Abisurile”, „psi 2”  sub bagheta magică a lui Psi *