Ziua 11

Amândoi...

Îți ascult bătăile inimii și țes povești pe care apoi ți le desenez pe piept, ți le agăț de plămâni și ți le înfășor în jurul arterei aortă. Îți înnod de trahee un sărut roșu. Să-mi spui dacă e prea strâns, da?! Pe umăr am lăsat un cocon. Tu încă nu știi, dar acolo crește o speranță nouă ce se hrănește cu zâmbetul tău. Acum ai înțeles de ce noaptea mă transform într-un hoț de surâsuri?

Mă întrebi dimineața de ce sunt atât de obosită. Pentru că te iubesc, îți spun. Zâmbești din nou! Ce bine! Curând coconului meu îi vor crește aripi de bucurie și-ți va zbura printre bătăile de inimă și printre respirații. La amurg se va îmbrăca în portocaliu iar noaptea te-ar feri de coșmaruri și ți-ar aprinde stelele. Le-ar învăța să îți cânte și să îți șoptească vise în timp ce eu aș fura zâmbetele lumii. Pentru tine, toate.

Gând din cuvânt vă așteaptă în tabelul Irealiei iar bucuria ne-a fost împărtășită de Vienela