Ziua 15

Catharsis...

Deschid ferestrele sufletului și las particule de viață să-i invadeze toate ungherele umede, bântuite de fantasme și de cuvinte scrijelite pe roșul pereților lui ce se aud uneori, în nopțile străine, precum urlete de lupi înfometați. Ei vin și se hrănesc din mine, din carnea în care și-au făcut cuib amintirile, din tendoanele legate cu frânghii pentru a nu se transforma în porumbei speriați zburând spre nicăieri-ul ce-i ademenește cu flori de „nu-mă-uita”. Îmi curg ploile mucegăite pe pervazurile pictate cu verde primăvăratic și le strâng pe toate în poalele rochiei așa cum adunam cireșele coapte în timpul inocenței ce alerga desculță prin iarba înaltă și crudă. Sipetele miros a închis și a poveste nescrisă, a flori presate între pagini îngălbenite de romane cu Eve ce-și caută arhetipul printre psalmi și printre lumile imperfecte ce le străbat, pierzându-și identitatea pentru a-și recâștiga spiritul la sfârșitul celor 7 existențe. 

„- Sufletul nu are nevoie de cuvinte pentru a înțelege”, știai? șoptește ea... și cuvintele îmi picură pe gene, a lacrimi. Se pare că știam sau...

Petale de camelii albe se topesc pe podele într-un dans lent de lebede amorțite. Plămânii mi se umplu de parfum și un aproape zâmbet înflorește pe tocul ferestrelor. O voce îi răspunde răspicat: 

„-E tare greu să alini o durere de care ești străin!”.  Hamma, cu ochii ei albaștri și adânci precum apele cerului o privește trist. E poate obosită de atâta alergat printre dunele din clepsidre, dar Servilla o strigă de peste pragul unei clipe. Fantasma ei se disipă lăsând în urmă-i dorul de sferă al iubirii. Marguerite se ascunde în umbra unui gând cu-mi pulsează sub tâmple: e timpul!

Ferestrele se închid atinse de degetele moi, albastru-închis, ale amurgului prăbușit peste pleoapele lumii. Emoțiile stau toate împachetate pe rafturile lor, așezate după gusturi, arome și culori. Unele mai mari, altele mai mici, unele lungi, cât o îmbrățișare caldă, altele scurte și moi; clipe rotunde înșirate pe fire de nailon precum coliere de reverii strălucitoare. Și peste toate o singură șoaptă: Te....

* Întâlnirea celor două personaje a fost provocată de Anca iar postarea mea are drept scop promovarea campaniei Semn SPRE Carte, un proiect cu suflet, demarat de Sonia *