Fezandat

Zâmbetul i se carameliza pe buze

întâi dulce, apoi amar

în razele soarelui crescând

precum o pâine aburindă

din maia amestecată cu praf

de stele. 

Păru-i arunca văpaie de sub poș,

roșu și negru, diavol dansând

înăbușit, ascuns de ochii 

prinși în nesfârșita frământare.

Clipele i se scurgeau printre degete,

indistincte, tocate julien,

glasate apoi, cu glazuri colorate

cu baiț și șoapte

și miros de picături de ploi amestecate

cu curcubee.

Zilele aveau gust de turnedo fezandat,

picante, sălbatice și totodată moi,

dar acum s-au oprit, obosite poate

de atâta alergat

printre gânduri.

Trampa o gleznă cu parfumul lui

niciodată uitat, nicicând amintit

când galaxiile au început să se destrame

fără zgomot, fără lacrimi,

și lumea-i toată nu era mai mult 

decât un antricot sângerând,

o răsuflare între două bătăi

de inimă.

* Cuvintele lor: „Sonia”, „Dan”, „Oglinda lui Erised”, „Scorpio”, „Adriana”, „Vienela”, „Dia naicu”, „Adicherish”, „Matilda”, „Radu Thor”, „Adrian”, „Maya”, „Ioana”, „Abisurile”, „Roxana”, „Vavaly”, „Cristian”, „Kadia”, „Vlad”   sub bagheta magică a lui Psi *