De-ar fi putut...
M-a întrebat cândva o zână bună ce-aș face dacă mâna ei ar putea opri clepsidra și de-ar putea împrăștia nisipul peste zări. Dacă ar rupe filele cărții ce-o scriu de-aproape un sfert de veac și de-aș primi în schimb o coală nouă, albă, imaculată.
De-ar fi putut...
aș fi purtat la mâna stângă un ceas ce mi-ar fi amintit cum trece timpul fără-a privi măcar o clipă înapoi.
aș fi picurat în suflet o lacrimă ce mi-ar fi amintit că fericirea-i scurtă și se transformă atâta de ușor în plâns.
aș fi pictat pe buze un zâmbet ce l-aș fi dăruit ca pe-o comoară pentru că viața durează numai o secundă și-apoi zboară.
aș fi iubit albastrul fiecărui răsărit și aș fi plâns violetul fiecărui apus.
aș fi iubit stelele, nu fluturii ce mor a doua zi
aș fi căutat sufletul tău în loc să alerg după himere și m-aș fi jucat cu soarele între timp.
aș fi construit castele de nisip pe-o plajă goală și mi-aș fi ascuns în ele speranțele. S-ar fi înecat în valuri, nu în lacrimi.
aș fi ascultat marea într-o scoică în locul cuvintelor ce-au rupt atâția ani din mine.
aș fi strâns la piept vise colorate. Le-au sufocat în schimb tălpile de piatră gri ce au căzut nepăsătoare peste ele.
aș fi dansat un vals cu o copilă blondă, sub o umbrelă roșie ce m-a învățat să zbor.
aș fi lăsat inima ta să-mi acopere rănile... Acasă.
aș fi învățat să cad de sus râzând, așa cum numai Tu, spirit neobosit, mi-ai arătat.
aș fi desenat pe mâna Ei viața chiar dacă mâna mea ar fi murit.
M-aș fi iertat!
De-ar fi putut...
aș fi purtat la mâna stângă un ceas ce mi-ar fi amintit cum trece timpul fără-a privi măcar o clipă înapoi.
aș fi picurat în suflet o lacrimă ce mi-ar fi amintit că fericirea-i scurtă și se transformă atâta de ușor în plâns.
aș fi pictat pe buze un zâmbet ce l-aș fi dăruit ca pe-o comoară pentru că viața durează numai o secundă și-apoi zboară.
aș fi iubit albastrul fiecărui răsărit și aș fi plâns violetul fiecărui apus.
aș fi iubit stelele, nu fluturii ce mor a doua zi
aș fi căutat sufletul tău în loc să alerg după himere și m-aș fi jucat cu soarele între timp.
aș fi construit castele de nisip pe-o plajă goală și mi-aș fi ascuns în ele speranțele. S-ar fi înecat în valuri, nu în lacrimi.
aș fi ascultat marea într-o scoică în locul cuvintelor ce-au rupt atâția ani din mine.
aș fi strâns la piept vise colorate. Le-au sufocat în schimb tălpile de piatră gri ce au căzut nepăsătoare peste ele.
aș fi dansat un vals cu o copilă blondă, sub o umbrelă roșie ce m-a învățat să zbor.
aș fi lăsat inima ta să-mi acopere rănile... Acasă.
aș fi învățat să cad de sus râzând, așa cum numai Tu, spirit neobosit, mi-ai arătat.
aș fi desenat pe mâna Ei viața chiar dacă mâna mea ar fi murit.
M-aș fi iertat!
*Mult succes și lor: "Stop cadru", "De-as fi eu", "Raspuns la o intrebare", "Daca m-as mai naste odata", "De ti s-ar da inca o sansa", "De-ar fi sa mai fiu odata", "Daca m-as mai naste odata", "Restart game!", "C.M.M.B - Daca m-as mai naste odata", "Fluierul arbitrului", "Punct si de la capat"
tare as vrea in valsul metaforelor tale, stima si aprecierea mea.
RăspundețiȘtergeresalve
Dupa cum scrii de frumos, sa stii ca toate lucruriile pe care spuneai ca a-i vrea sa le faci, sigur poti acum sa le faci. Felicitari
RăspundețiȘtergerepentru că nu îmi amintesc în integralitate ceea ce ţi-am scris iniţial şi mi-e ciudă că au dispărut comentariile, rescriu. dacă este altfel... scuze.
RăspundețiȘtergerete-am citit de câteva ori, cu aceeaşi bucurie de fiecare dată şi mi-e dragă imaginea speranţelor dăruite valurilor şi puterea pripriei iertări.
abordarea ta este tare, tare dragă mie! îţi mulţumesc pentru oglinzile cuvântului tău, cele în care mă recunosc! felicitări!
"aș fi construit castele de nisip pe-o plajă goală și mi-aș fi ascuns în ele speranțele. S-ar fi înecat în valuri, nu în lacrimi." o metafora...
RăspundețiȘtergerece bine ca ne-ai anuntat, ca altfel votul meu nu ar fi fost validat :D
RăspundețiȘtergerecred ca am facut si rima :))
Imi place postul :) mai ales pentru sensibilitatea ta - Felicitari
RăspundețiȘtergereÎncă poți să împlinești aceste lucruri și pe coala scrisă de-atâta vreme. Plimbarea printre metaforele tale m-a făcut să visez la o lume mai bună, m-a liniștit și mi-a dat speranță. Frumos; îți mulțumesc! :)
RăspundețiȘtergerefoarte fain scris, simtit ;) dar fraza asta face toti ''banii'' :D
RăspundețiȘtergere''aș fi desenat pe mâna Ei viața chiar dacă mâna mea ar fi murit.''
”M-aș fi iertat” - mirific final, ori noi, de cele mai multe ori, cei mai aspri în judecată suntem cu noi înșine...
RăspundețiȘtergereFelicitari, Simona, pentru sensibilitatea ta poetica si mai ales pentru ultimul vers care reprezinta chintesenta postarii! O seara frumoasa!
RăspundețiȘtergereFelicitări din inimă !
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru tema propusa...super
RăspundețiȘtergere@ratzone: Iti multumesc! scrii frumos si sper sa participi la Blog Power 14 pentru ca imi place sa te citesc.
RăspundețiȘtergere@mariusbota: incerc... Din pacate pe unele nu le mai pot face niciodata. Acelea dor cel mai tare.
RăspundețiȘtergere@psi: si mie mi-a fost ciuda, dar voi ati fost niste scumpi si ati rescris! Va multumesc pentru asta si tie iti multumesc pentru apreciere deoarece vine de la un om pe care il citesc cu sufletul!
RăspundețiȘtergere@Tlaloc: o metafora mica pe langa metaforele tale, zeule.
RăspundețiȘtergere@Nymphetamine: mi-a parut rau ca au disparut comentariile si ca a trebuit sa le rescrieti! Nu a mai mers livefyre...
RăspundețiȘtergere@Lost Emotion: iti multumesc draga mea!
RăspundețiȘtergere@Dana: speranta ne tine in viata scumpa mea! Multumesc!
RăspundețiȘtergere@Liviu R.: uof Liviu... faza aia e cea mai mare dorinta a mea... din pacate ea nu se va indeplini niciodata.
RăspundețiȘtergere@Mushotoku Maakhera: adevarat... pe noi nu ne putem ierta si trebuie sa invatam sa traim asa...
RăspundețiȘtergere@Alice Diana Boboc: multumesc mult Alice!
RăspundețiȘtergere@SoriN: si eu iti multumesc.. tot din inima!
RăspundețiȘtergere