Spirit neobosit

Astăzi e ziua ta, suflet drag rătăcit pe cărări pierdute. E ziua ta, călător tăcut ce treci prin lume păşind uşor, fără să atragi nicio privire. E ziua în care nu îţi pot oferi niciun cadou... nici măcar un zâmbet sau o privire... Dar îmi place să cred că ştii că sunt aici, gândindu-mă la tine... aşteptându-te... chemându-te... căutându-te prin vise târzii.
Astăzi e ziua ta... a omului care râde oricât de grea ar fi fost ultima lovitură primită din partea destinului. A sufletului care a rămas copil deşi ploile l-au înecat de atâtea şi atâtea ori. A spiritului care aleargă mereu neobosit şi care mă trage şi pe mine după el... într-un vârtej de fericire şi vise moi cu parfum de copilărie şi soare.
Astăzi ţi-am desenat răsăritul pe cerul dimineţii. Ţi-am parfumat florile târzii de toamnă şi le-am legat într-un bucheţel. Şi ţi-am trimis dorul de tine pe aripi de vânt.

O bucăţică din sufletul meu va purta mereu numele tău.