Ieri

Mă trezesc învăluită în zâmbetul tău ce aduce de fiecare dată primăvara. Mă joc cu privirile tale moi şi senine. Clipele trec uşor, fără zgomot, pe lângă noi şi se amestecă cu eternitatea. Aş vrea să rămână pe loc... ca o pictură veselă prinsă într-o ramă aurie.

Ploaia de săruturi aş închide-o într-o sticlă ce aş revărsa-o ori de câte ori singurătatea ar vrea să mă răpească iar. Zâmbetul tău l-aş desena pe pereţii sufletului meu şi l-aş regăsi ori de câte ori tristeţea mi-ar zâmbi hâd. Cuvintele tale dulci le-aş transforma în cântec ce l-aş asculta ori de câte ori tăcerea ar vrea să se aştearnă greu. Atingerile tale le-aş încrusta adânc în inimă şi le-aş redescoperi ori de câte ori lacrimile ar vrea să mă acopere...

Dans de frunze uscate... vânt rece... pomi trişti... Tu... Eu... priviri înecate în zâmbete... Două mâini ce se iubesc din atingeri... Noi... Ieri.