Scrisoare pentru noi

Dragule,

Caut în goana mea cuvinte să le aștern pe marea albă
Să-ți spună ele ce-am în minte, să ți le-agăț la gât ca salbă
De doruri multe și tăceri, de nopți și zile goale
În care-am adunat dureri cu degetele-mi pale.

Să-ți desenez cu slova grea furtuni și ploi de stele
Căzute cenușiu și vag, amestecate-n joc de iele,
Jocul nebun al unui vis ce-n grabă am construit
Din zbor de fluturi și extaz, dar astăzi a murit.

Negru cad litere arzând cu focul lor pe file
Izbite de lacrimi curgând ce nu-și găsesc oprire;
Fărâmițat e cerul mut ce-mi cade la picioare
Agonizând ca un gigant, pierdut apoi în mare.

Ochii se-închid acoperiți de pleoape și-întuneric
Zadarnic alergând pe străzi ca într-un dans himeric
Și azi pictează un Paradis în care suntem doi
Pe fila albă ce ți-am scris... scrisoare pentru noi.

Sufletul cade obosit în negru și întristare,
Gândurile se destramă mut și-alunecă-n uitare
Penița a tăcut de mult, întrerupându-și cântul
Departe-s clipele ce-au curs și-atât de trist, pământul.


*Articol înscris la Blog Power, ediția 27 cu o temă propusă de Bianca*



Comentarii

Postări populare

On Facebook