În liniștea căzută peste lume

În liniștea căzută peste lume aud respirația Pământului obosit presărat cu atâția pași mărunți ce se grăbesc spre nicăieri. Picură grei ca ploile de mai pentru-a se pierde mai apoi în întunericul timpului uitat, dar gravat atât de adânc pe trupurile ce se mișcă greoi. Mă prăbușesc în mine căutând refugiul nopților presărate cu praf de stele în care singurul murmur pe care îl auzeam era o inimă bătând haotic. Luminile lui „ieri” pâlpâiau timid în apa tulbure al unui „mâine” desenat cu cretă pe podele reci și clipa devenită eternă mă strângea în brațele ei.

În liniștea căzută peste lume eu pictez în nebunia mea cuvinte, grafitti colorat pe pereții muți și goi al unui suflet jucat la ruletă de prea multe ori. Pierdut și regăsit printre ruine, dezbrăcat de iluzii și acoperit de frunze moarte și nepăsare. Tăcerile prelinse pe degetele mele trasează orizonturi gri peste văzduhurile albastre, pustiite de nori și de raze de soare. Îmi zgârie aripile și-mi frâng speranța și zborul. Îmi topesc gândurile și-mi leagă amintirile.

În liniștea căzută peste lume aștern emoții pe portativ și-mi tatuez note muzicale pe piele, le zgârii pe foi albe de vise nevisate încă, le scriu pe filele destinului ce l-am primit și pe lemnul ud al crucii ce-o port. Dansez pe corzile suavelor viori, plutesc pe acorduri de chitară, iubesc pe ritm de saxofon, alerg spre tine pe ritmuri de trompetă, mi-e dor pe cântecul unui nai și lacrimi curg pe clape negre de pian.

În liniștea căzută peste lume viața își cântă zâmbetele și tristețile, zilele și nopțile, nectarul și veninul, trecutul, prezentul și viitorul, umplând cu vinul muzicii cupa tăcerii. Pentru că doar în muzică mă pierd pentru a mă regăsi.

*Articol înscris la Blog Power, ediția 26 cu o temă propusă de mine*

*Mult succes și lor: " Silentia lunae", "Drog!”, "Cosmogonie", "Vorbeste-mi",  "Sa imbratisam tacerea!", "Aproape durere" "Teoria tacerii", "Soapte de pian".*