Ți-aș...

Ți-aș da tot cerul, bucată cu bucată, ca să îneci pământul în adâncul lui senin. Ți-aș pune stelele pe pernă și ți-aș țese din pânza lor un întreg Univers. Ți-aș lega Luna de-o privire caldă și aș învăța-o să te poarte în văzduh legănat pe ape calme de vis primăvăratec. 

Ți-aș face speranțe din raze de soare sparte de geamurile dimineților noastre și aș culege roua pentru a o amesteca cu nectarul zilelor cu care am dansat dincolo de nori. Ți-aș înoda apele și le-aș face zbor albastru de fluturi. Ți-aș șterge tristețile cu un colț de suflet, singurul ce-a mai rămas agățat printre arterele mele. 

Ți-aș picta bucuriile pe pereții orașelor și le-aș face altar pentru lacrimile mele. Ți-aș scrie cuvintele, picuri de negru pe pielea mea albă, Viață  ce plouă peste trupu-mi gol, Clipă și Destin, Alinare. Ți-aș mângâia tâmpla cu frunze roșiatice de toamnă și-aș chema vântul să-ți îmbrățișeze pașii și să te poarte mai departe de Vis. 

Ți-aș topi Timpul în palme lăsându-l să înece Lumea și să rămânem doar doi, gânduri fugare ce împart aceeași nebunie și trăiesc același delir, înger și demon sufocat de porii aceluiași corp, Ieri și Azi ținându-se de mână și construindu-l pe „mâine”. Mi-aș îngropa viața în venele tale murind cu un oftat pe buzele ce-atâta le iubesc.

*Articol înscris la Blog Power, ediția 25 cu o temă propusă de Lavinia*

*Mult succes și lor: " Sacrificiul in opinia mea", "Sacrificium”, "Dragostea e tot ce ramane", "Nu", "Ecouri mute".*