Invitație la viață (9)

Destinul - carte nevăzută pe ale cărei file penița aleargă neîncetat scriind Povestea. Povestea lui ieri, azi și mâine, picurată cu lacrimi și suflete fărâmițate, înecată uneori în soare și iluzii, colorată cu vise și coșmaruri. Povestea ce ne învață să zburăm și apoi ne lasă să cădem într-un abis nesfârșit, cu viteza gândului și a luminii, la capătul căruia, cufundați în întuneric, ne regăsim pe noi: singuri, goi, fărâmați, plini de zgârieturi și cu aripile frânte. Și-am putea jura că nu vom mai zbura vreodată. Dar aceeași Poveste ne construiește speranțe din nimic și crește flori unde odată erau numai ruine. Și-alergăm iar, și zâmbim iar și zburăm iar către alte ceruri doar pentru a cădea din nou pe același caldarâm prăfuit, udat cu durerile plânse în singurătate. Și totul se repetă la nesfârșit până când, într-o zi, penița curmă povestea, se ridică de pe hârtie și începe o alta, țesută din aceleași zâmbete naive și lacrimi amare.


„Toți avem un destin, dar puțini alegem să îl urmăm”


Comentarii

Postări populare

On Facebook