Bunica

Mă-ntâmpină în prag cu soare în privire ținând inima în palme ca pe o cupă din care curge viață și dor. Îmi potolește astfel setea cu dulceață și-mi mângâie gândurile udate de ploi. Două lacrimi i se rostogolesc pe fața încă fină pe care Timpul a desenat doar câteva linii vagi. Știu că în ochii mei vede copilul pierdut pe străzi întortocheate și străine pe care soarta i l-a smuls din brațe prea devreme, într-o zi de mai cu parfum de liliac și moarte. Tace... și printre atâtea tăceri îi aud șoaptele sufletului murmurând indistinct rugăciuni și mulțumiri, toate  înălțate către Ceruri. În brațele ei mă simt acasă, mă simt din nou fetița naivă ce alerga pe o plajă plină de râsete  cu gleznele îmbrățișate de valuri line și albastre. 

Cuvinte se rostogolesc pe covorul galben și pe porțelanul ceștilor de cafea. Cad din tavan precum frunzele arămii de toamnă și se așează cuminte între noi. Dansează precum umbrele proiectate pe un perete gol și totuși atât de plin de viață. Zboară alături de pescăruși peste zări purtați de briza molatecă a unui alt apus la un capăt de lume în care poveștile ies pe alei fără mască și fără teama de a se disipa în Realitate.

Și ei îi pot spune orice gând, de mâna ei pot să plutesc cât de departe, în sufletul ei pot să topesc sufletul meu pentru ca știu că ea îi va crește speranțe și vise colorate, îi va veghea somnul și îi va transforma lacrima într-un zâmbet cu parfum de vară.

Și tot ce vreau este să fii!
Și tot ce vreau este să știi!
Mi-e dor!   

Alte bunici găsiți la Psi.

Comentarii

Postări populare

On Facebook