Surâs pe obrazul Eternității

În cartea Vieții aș scrie slove aurite ce-ar învăța speranțele să nu se piardă în tumultul dezamăgirilor de ieri și de azi. Aș desena pe fiecare pagină vise, cu pensula înmuiată în iluzii și le-aș da în dar Nopții. Aș ascunde printre file petale albastre de iubiri naive și le-aș trimite Ploii să le picure din cer. Cuvintele mi-ar fi mângâieri iar literele bătăi de aripi ce alene te-ar purta spre nori.

În clepsidra Timpului aș construi castele din nisipul colorat și în ele aș ascunde clipele. Minutele ar deveni eterne iar eu m-aș putea pierde iar în privirea ta ca într-un labirint construit din praf de stele. Aș fura limbile ceasului și în locul lor aș lăsa doi ghiocei pentru ca tu să nu uiți niciodată bucuria începutului. Pendulele le-aș ascunde în spatele pereților reci... Poate atunci am avea timp să învățăm din nou să zâmbim.

În cavoul Morții aș închide durerea și-aș lăsa-o să-și plângă tristețile. I-aș aduce flori udate cu lacrimi iar ea mi-ar da în schimb sufletele chinuite pe care le-a înfierat cu cicatrici și sânge. Le-aș strânge pe toate și din ruinele lor aș construi gradini în care fluturii poposesc pe aripi moi, de îngeri.

Pe obrazul Eternității aș tatua surâsul tău.  

*Articol înscris la Blog Power, ediția 16 cu o temă propusă de Psi*

*Mult succes și lor: " Scriu destine", " Romanul meu", " Jenabii", "Ma cheama Alunka", "Feminista", "Viata, ferea ca vin!", "As vrea sa fiu...", "Cronicar al vietii mele", "Personalitati multiple" *