Obsesia

Am obsesia dimineților târzii ce-mi tatuează pe gene raze de soare și mă trezesc cu un sărut cald pe obraz. Parfum de vară leneșă îmi trezește din somn gândul obosit de-atâta alergat printre vise iar aburii cafelei cu lapte îmi picură în vene otrava energiei pure.

Am obsesia nopților lungi, albe, în care glasul Lumii tace și doar muzica oceanului obosit sparge liniștea. Briza rece îmi mângâie părul și-mi prinde în el cununa de stele ce sclipesc timid printre norii rătăciți. Atunci ielele dansează goale sub lumina lunii, atunci demonii îmi joacă în privire.

Am obsesia slovelor ce ard hârtia albă pe care se aștern fremătând... atât de cuminți, atât de sălbatic. Sunt deghizate în îngeri, dar sfâșie suflete și vieți, se joacă cu destine în timp ce le privesc angelic. Prin cuvinte sufletul plânge și se prelinge prin fiecare por al cernelii ce plouă frenetic pe albul imaculat.

Am obsesia vieții trăite pe marginea prăpastiei, cu gust de extaz și otravă dulce. Cu echilibru incert și parfum de păcat amestecat cu roze. Cu durere în vene și zâmbet in privire. Cu aripi frânte și uneori fără rime. Cu aroma ultimului sărut furat într-o noapte când toată lumea doarme și cu speranța următorului răsărit, cast, albastru, strălucitor.

* Obsesiile lor sunt aici *