Duzina de cuvinte - Cuvântul ce-a murit

Goluri albe mi se aștern în față dezgolind marea de hârtie ale cărei valuri dansează alene sub raze palide de lună. O ceață lăptoasă se-așează peste cuvintele ce nu le mai pot desluși, aidoma fantasmelor ce bântuie mințile aflate în pragul nebuniei. Le caut bâjbâind cu mâinile goale, zgâriindu-mă de pietrele reci. Le strig cu vocea pierdută în depărtări, spartă în mii de ecouri surde. Le desenez pe plaja gândului nerostit dar întunericul le-acoperă cu valuri de întuneric, rostogolindu-le într-o vale sumbră a uitării.
Privesc orizontul ce zace atârnat de-un nor de vată cenușie. Nu mai e senin așa cum tu l-ai desenat și mi l-ai așezat la picioare într-o seară de mai. Atunci făuream cuvinte din parfum de vară si praf de stele. Acum guri negre de foc și cenușă înghit fiecare secundă și fiecare literă ce mi-a fost teamă să o rostesc și a murit speriată pe buzele mele. Flori de vise, pâlnii roșii și albastre, se ofilesc într-un colț de minte părăsită de orice speranță și dorință. Un tablou ce nu mai poate fi privit decât prin perdeaua groasă de lacrimi și disperare. Tabloul atârnat acum în mijlocul temniței goale și umede ce-mi înghite privirea și nopțile ce încă nu au fost.

Sufletul pustiit cade ca un castel de nisip înghițit de valuri, singur, uitat și mut. Cuvintele nu mai sunt! Cuvintele au murit! Nu știu să le mai leg! Nu știu să mai fiu!


*Cuvintele lor: "Tibi", "ZhaO" "Cristina", "Anacondele" sub bagheta magica a lui Psi*