O călătorie magică

Îmi despletesc gândurile cu parfum de mare și le las să-mi cadă pe spate. Îmi dezbrac gesturile și dau drumul cuvintelor să tacă închise în clepsidrele secundelor. Descalț sandalele cu care am călcat ieri pe regrete și pe florile uscate cu parfum de neîntâmplare. Colierul speranțelor turcoaz îl ascund în cutia de bijuterii. Tot acolo am și primul tău surâs, prima atingere moale a unei mânuțe de copil iubit, prima poveste cântată cu vocea ei de zână. Păstrez doar un sărut naiv pe glezna dreaptă ce-mi amintește că a fost cândva, cumva... Sunt gata!

Îmi privesc ochii în apele ochilor tăi și-aștept chemarea. Ea vine tainic și mi se cuibărește în suflet precum o pasăre mică ascunsă în căldura unui cuib construit cu migală din fire de iarbă și crenguțe. Un zâmbet roșu îmi mângâie buzele și muguri de dorințe-mi cresc sub piele. Degetele mele pornesc pe drumul sinuos al trupului tău. N-au hartă, dar nici nu le trebuie căci fiecare atingere abia ghicită deschide lumi și Universuri noi. Urechea ta e fină ca mătasea și mă preling ușor înspre obraz. Am dat peste-un surâs! Pe gât porți încă semnul meu, tatuaj făcut de noaptea voluptoasă prefăcută-n scrum. Renasc frânturi de clipe și siluete dansează pe verdele peretelui. Am trezit iar fantomele! Cobor pe claviculă și îmi regăsesc visele îngropate în căușul pieptului tău, vegheate de stele și de lunile noastre pline. Mi le prind în păr și le învăț să sclipească din nou iar ele mă învață să cred în mine și în bătăile liniștite ce le simt sub palmă. Știai că inima ta îmi cântă serenade la ureche? Mă joc cu pătrățelele și nu înțeleg de ce nu mi-a plăcut niciodată geometria când ea îți desenează armonia imperfectă. Pentru mine e perfectă, să știi! Pe coapsa stângă îți presar săruturi. Pe coapsa dreaptă cad doar mângâieri iar pe genunchi îți colorez doi fluturi. 

Obosită, mă odihnesc pe călcâi și privesc cerul. Nu-i niciun nor, nicio tristețe. Doar multe doruri ce se-înalță în văzduh, tâmple senine și iubiri păstrate în cutiuțe mov. Și suntem doi! Arunc o ultimă privire zării. Timpul mă strânge și venele iau foc. Muguri se sparg și-mi înfloresc păcatele. Sunt gata!

Îmi despletesc gândurile cu parfum de mare și le las să-mi cadă pe spate. Îmi dezbrac gesturile și dau drumul cuvintelor să tacă închise în clepsidrele secundelor. De ce-am avea nevoie de cuvinte acum?!

* Și dacă nu ați obosit vă invit să pornim în alte călătorii magice împreună cu Psi și cei înscriși în tabel *