Dă-mi



Dă-mi poala ta
și lasă-mă să-mi culc acolo
visul spart
și tâmpla îndelung amenințată
de fantasme.
Dă-mi mâna ta 
și lasă-mă să-îngrop în ea
cadavrul ultimei speranțe
și tremurul mâinii mele
lăsată să cadă.
Dă-mi lacrimile tale,
otravă, să le beau
să nu mai simt,
să uit 
de ieri și mâine.
Dă-mi aripi
și-amintește-mi cum să zbor,
și cum să cred iar
în cuvinte mute,
multe.
Dă-mi dorurile 
ce le plângi în suflet
să-mi umplu inima de stele
și gândul de nopți
nesfârșite.
Dă-mi... dar nu mai ai ce...
tu nu mai ești aici.

Comentarii

Postări populare

On Facebook