Zâmbet cusut pe suflet

Zâmbet...

... bucăți de soare împrăștiate peste clipe, peste diminețile ce îngheață sub fereastră, peste visele ce-au înflorit în noapte, peste poveștile cu „a fost odată”.

... parfum de zile topite sub atingerile moi ale unui suflet-jumătate, sub glasul cald al unei mâini ce nu mă lasă să cad, sub privirea vie ce mă învață că cred, să uit, să iert.

... secunde ambalate frumos în staniol albastru și dăruite cadou celor care, cândva, au șters o lacrimă, au alungat un gând, au desenat o speranță.

... muzică de cuvinte în necuvinte, scrise pe corzi de inimi și cântate de îngeri, țesute din prea mult amar, gravate pe mormintele iluziilor ce s-au stins.

... mângâierea unui dor ce-a ars mocnit în vene, a alergat printre gânduri și s-a cuibărit sub tâmpla încă tânără a zorilor.

Și după așteptări și doruri, după vise neîmplinite și zboruri frânte, după clepsidre sparte și furtuni, după lacrimi, după nopți... la capătul lor stă mugure de zâmbet, fior de început și fir subțire de speranță.

E drept, nu am regat ori bogății ascunse în vreun cufăr, nu am smaralde închise în cutii nici diamante îngropate în seifuri... am doar un gând ce zboară către tine, doi ochi ce întreabă cerul dacă vii și acolo, cusut pe suflet, un zâmbet.

*Articol înscris la Blog Power, ediția 45 cu o temă propusă de Liviu*

*Mult succes și lor: "Sa zambim", "Zambete", "Sa zambesti e esential", "Zambiti, va rog", "Un zambet nu moare niciodata"