Duzina de cuvinte - Aripa albastră

În liniște noaptea îmi cerne un vis
Mi-l pune pe pleoape, mi-l scrie pe trup
Și iarna-mi alungă din sufletul stins,
Cenușă de stele, luceferi se rup
Din negura cerului rostogolind văpaie
Peste speranțe deghizate-n surâsuri timide
Renasc din petale și lacrimi de ploaie,
Rostogoliri văratice de perseide.
Omida dorinței e-acum crisalidă
Și aripile sale îmi mângâie fața
Își face curaj și respiră avidă
Parfumul ce picură din nori, dimineața.
Antidotul iubirii se transformă-n venin
Ce se-înnoadă, vâltoare, prin vene;
E risc, e-întrebare, dar îmi este senin
Și secunda se scurge alene...
Printre frunze de toamnă, printre fire de iarbă,
Împietrite în agitație cuvinte se rotesc
Dar nu-i nicio ureche vocea-i să soarbă
Nu-i nicio filă în carte să-i povestesc.
Imposibile gânduri se leagă șirag,
Pe obraz picuri stau să se scuture
Și întreaga sa ființă vibrează pe prag
Datorată unei aripi albastre de fluture.

*Cuvintele lor: "Carmen Pricop", "Dor de femeie", "Virusverbalis", "Scorpio", "Vavaly", "Dictatura Justitiei", "Irealia", "Vero", "Incognito", "Almanahe" sub bagheta magică a lui Psi*