Al cincilea anotimp - Renaștere

Plouă în mine tristeți fără nume și glas și o lacrimă țipă strivită pe buze povești ce s-au șters înainte de a fi scrise, cuvinte ce s-au pierdut înainte de a fi rostite și gânduri ce au murit înainte de a se naște. Prefer să ascult și să mă înec în dureri și fericiri străine decât să-mi vorbesc necuvintele ce clocotesc tainic în priviri și se revarsă precum cascade în atingeri. Corzile trupului cântă a melancolie galbenă de toamne ce au fost și ce vor mai veni încă, îmbrăcate în mantii reci și gri. Arcușul sufletului dansează inert un vals din verdele altor primăveri, cu alte raze moi, cu alte triluri ascunse printre faldurile rochiei cusută din petale și parfum. Iar eu tânjesc după o vară de catifea roșie care să-mi cuprindă umerii arși de soare și de atâtea păcate desenate de fum prin aerul îmbibat de dorințe. Și marea să-mi cuprindă gleznele și nisip să-mi curgă prin vene și tot cerul să-și destrame norii peste rănile ce le-am pansat cu stele. Mi-e dor... să ningă cu picuri de vise albe, înghețate, necuprinse de timp, nezdrobite de spațiu, înrămate și împrăștiate pe pereții Universului. Să se aștearnă omăt cald peste speranțe și muguri de ghiocei să se înalțe din ele, fragili și naivi. 

M-aș lua astăzi de mână și m-aș duce departe. M-aș ascunde în uitare, printre file îngălbenite de cărți mângâiate de degetele fine ale unor autori necunoscuți ce și-au făcut din ele temple și le-au pustiit așa cum copiii „fură” mirosul florilor dintâi. M-aș învăța să iert greșelile ce nu le-am făcut încă, mi-aș zdrobi regretul și tăcerile, iluziile ce n-au fost și clipele încremenite în Clepsidre. Mi-aș tatua un zâmbet acolo unde alții au pus neîmplinire și neșansă și-aș crește doruri noi pe tâmple. Aș păstra amintirea. Mi-aș dezbrăca apoi corpul pagină cu pagină, rând cu rând, literă cu literă până nu ar mai rămâne nimic... doar cenușa lui Ieri purtată de iele, împrăștiată pe cărări nebătătorite. Ar fi spini, dar nu ar mai durea. Mi-aș lua inima și i-aș pune aripi filigranate de fluture abia desprins de cocon. Aș lăsa-o să învețe iar zborul, înaltul și albastrul... Ar fi liberă. Mi-aș ține apoi sufletul în palmă și l-aș arde pe altar de promisiuni nerostite, dar vii și crude, precum mugurii unui Mâine abia ghicit. 

M-aș părăsi. M-aș întoarce în mine. Aș renaște iar și iar.

*Mai multe anotimpuri în tabel la Psi*