Cenușă

De-atâtea secole te-aștept cu dor tivit pe gene
Și nori se-amestecă-n văzduh, îngeri uitați de vreme,
De soarele ce arde crud drumul pavat cu pietre,
De fluturii ce în amurg se pierd printre regrete.

Deasupra tâmplei șade semn de ore ce se scurg,
Un minutar cu colțul strâmb lăsat de-un demiurg
Ce lumea și-a lăsat să piară în valuri mari de lacrimi
Fără motiv și fără glas, arzând pe rug de patimi.

În ochi văpăi de libertate vor să topească zarea
Să rupă gratiile reci, să asculte doar chemarea
Glasului tău primejdios și șoaptei tale mute
Ce-ar crește flori peste pământ și aripi nevăzute.

Te-aș face rege atunci peste iubiri și zeu peste ruine,
Iluzii frânte aș pune în calea ta și vise peste mine.
Din stele și din praf de rouă ți-aș țese realitate
Falsificată și-n culori, de mâna ta, pentru eternitate.

Singurul meu țel ar fi atunci la pieptul tău să-adorm
S-alung tristețea de pe chip, din sufletu-mi diform;
Să construiesc din nisip ud o nouă identitate
Și inima să stea-n genunchi, plină de demnitate.

Trupul ți-aș da atunci topit de pasiuni și atingeri
Nebuni pe tabla ta de șah, demoni cu chip de îngeri
Ce zboară acum printre fiori și tremură în noapte
Se-înalță dincolo de Rai și cad, cenușă, șoapte.


* Cuvintele lor: "Almanahe", "Carmen Pricop", "Carmen Pricop II", "Incognito", "Scorpio", "Virusverbalis", "Dordefemeie", "Cammely" sub bagheta magică a lui Psi*