Viața - vânzătorul de iluzii

Mi-ai pus în palme o stea. Era ciobită și colțurile îi erau tocite de toate degetele ce au atins-o înaintea mea, cu aceleași iluzii strălucind în privire. Pentru mine era nouă, ca primul mugure al unei primăveri îndepărtate și plină de parfum picurat printre amintiri. Pentru tine eram un copil naiv ce pictează pereții cu zâmbetele furate trecătorilor de pe străzile înguste ale Vieții. 

Pe cerul nopților mele ea mi-a proiectat vise moi purtate de aripile fluturilor născuți pe pervazul zilelor ce durau cât o secundă. M-am îmbătat cu toate, dulci otrăvuri ce mă aruncau în delir. Doze de nebunie injectate adânc în vene, alergând frenetic prin fiecare por și moleculă. Zbor fără aripi peste zorii de purpură sparți de sticla transparentă a geamului.

Pluteam spre soare pe valuri de cer senin când am căzut în gol zdrobindu-mă de caldarâmul prăfuit pe care sute de pași se sparg nepăsători. Mă doare sufletul fărâmițat purtat de vânt spre zări necunoscute și obscure. Mă doare trupul dezmembrat de suferință. Mă dor plămânii ce strigă după ajutor într-o lume surdo-mută preocupată de propriile-i himere. Mă dor gândurile împrăștiate pe asfaltul negru ca fluturi albi cu aripile rupte ce se zbat inconștient așteptând să moară. Mai am o respirație, o ultimă bătaie de inimă, un licăr de speranță agonizând mut.

Îmi pune în palme o stea. Este ciobită și colțurile îi sunt tocite de toate degetele care au atins-o înaintea mea cu aceleași lacrimi strălucind în privirea goală. Am fost salvată!

Viața, vânzătorul de iluzii, este din nou în oraș!

*Articol înscris la Blog Power, ediția 21 cu o temă propusă de Carmen*

*Mult succes și lor: " Pasiune pe corzi", " Probleme in paradis", " Reînviere in dragoste", "Balgradul de azi", "Absenta..."*