Duzina de cuvinte - Speranța

A plecat într-o seară cu lacrimi jucându-i în ochi, îmbrăcată în rochia verde de brocart pe care el i-o oferise împreună cu câteva priviri blânde. Spera să o oprească, dar a rămas țintuit pe balcon, gol și mut ca o statuie de bronz spălată de ploi mărunte de toamnă târzie.

A umblat prin baruri în care alții ca El își înecau visele în pahare murdare bombănind cuvinte imposibil de descifrat. Destin blestemat în care chipurile se reflectă hâd ca măcinate de o boală grea. Lanțuri ruginite ce trag după ele deziluzii și vieți sparte în bucățele și împrăștiate ca petale roșii de begonie. Proscriși ce rătăcesc desculți pe străzi înțesate de lacrimi și de dureri plânse pe la colțuri. În gând are imagini dintr-un puzzle: o barcă legănată de valul jucăuș al lacului albastru, un pachet de biscuiți mâncat pe un peron aglomerat, o pisicuță cu blana albă și moale pe care o numise... La naiba! a uitat cum o numise... un bilet scris în grabă și abandonat pe noptieră, o promisiune.

- De ce m-a lăsat să plec?! se trezi spunând cu voce tare în timp ce barmanul o privi mirat neștiind ce o apucase.

- Nu știu domnișoara ....

- Speranța. Eu sunt Speranța, zise zâmbind amar.

*Cuvintele lor: "Mai spune-mi ca nu m-ai uitat", "Tibi", "Vero", "Carmen Pricop", "Scorpio", "Dordefemeie", "Cristina", "O fata", "Boala-cea-mai-primejdioasa" , "Blind Love", "Vantdetoamna" sub bagheta magica a lui Psi*