Suflet în culori

Ascunde-mi în suflet albastrul ce-l simți și lasă un gând să cadă,

Pete de roșu pe buze fierbinți și picuri de rouă să șadă.

Pictează cu galben o clipă-n amurg și alungă frigul din noi,

Aripi violet pe geamuri se frâng, iar zarea se-îneacă de ploi.

Pictează-mi pe pleoape priviri purpurii ascunse de nori și petale,

Pe aripi de gând alergăm, doi copii, vise-împletim scăldate-n culoare.

Aruncă cu verde pe stelele mari culese fugar peste noapte

Împrăștie-mi trupul în o mie de zări și-apoi dezmiardă-l cu șoapte.

Pe gene agață un fluture-oranj, lacrima rece să-mi șteargă,

Să fie tristețea un palid miraj, oglinda durerii să spargă.

Cu cretă desenează pe negrul asfalt un rasărit din mare,

Îngroapă întunericul în veșnic neant și poartă-mă apoi către soare. 

De-acolo de sus cu zâmbet trandafiriu să spargem clepsidra și Timpul,

Să-nchidem nisipul într-un scrin stacojiu și-apoi să trăim numai visul.

Uită-l pe ieri ce s-a spart în bucăți strivit de cuvântul-pumnal,

Ocnaș osândit de judecăți, captiv într-un trist abisal.

Tatuează adânc pe spatele-mi gol floarea unei iubiri de mai

Pe piele cascade să curgă-în rostogol, săruturi desprinse din Rai.

Acoperă-mi ochii ce strălucesc căprui cu dulci fărâmițe de tine,

Toarnă-mi în cupă nectar amărui și îngroapă-ți viața în mine.   

„La mulți ani nouă!”