Înlănțuiri

Cuvintele ne mor pe buze

de prea mult dor, de prea mult foc

și timpul s-a oprit pe frunze

lăsând doar zâmbet în al său loc.

Privirea se îneacă lin,

dorindu-și tainic dezlegarea

de cerul atât de senin

ce-ascunde-n norul său chemarea.

Iubirea noastră sclipește viu

cu flăcări ce-ar arde chiar marea,

ar îneca deșert pustiu

și-ar umple de fluturi galbeni zarea.

Doar gândul tău alunecă,

sărut pe tâmple, atingeri moi

ce nicio noapte nu-l întunecă

ci strălucește enigmatic printre ploi.

Dar ești departe, visul meu

iar sufletul mi se hrănește cu-amintiri

de ore ce le uit cu greu,

de tainice și dulci înlănțuiri

* S-au înlănțuit, în versuri sau proză, și ceilalți membri ai clubului pe care îi găsiți, desigur, în tabel la Psi*