În fața indiferenței

Ochii se-închid și par că nu vor să mai vadă
când întunericul e plin de-amar,
sub pleoape gândurile încep să ardă
și visele în negură dispar.

Sufletul plânge lacrimi mari de ploi
și gri de nori ni se topește-n zare,
speranțele dispar, agonizează-n noi,
atât de trist se pierd în mare.

Aripi albastre ni se usucă-amar pe umăr,
hrănindu-se cu otrava din zori
și parcă am uitat al nopților prea negre număr
pierzând ai clipelor fiori.

Palmele nu mai ard când chipul îți ating,
e-atât de multă gheață în privire
căci sub pielea noastră sentimentele se sting
și mâine-i doar o amintire.

* Indiferențe sau nu, în tabel la Psi*