Gând obosit


Minuni se nasc în palmele clipei
dar suntem cam ocupați să le vedem
și trecem nepăsători la zbaterea aripei
dansând trist, cu uitarea în tandem.

Sub pleoape ruga și-a pierdut ecoul
iar muzica e doar un sunet fad și spart
ce-și picură cuvintele-n cavoul
adâncilor tăceri ce lumile despart.

Departe, zilele se prefac săptămâni
prea pline de-apăsări și de întristare,
în van cauți acum măruntele minuni
ce-atunci știai a descifra în fiece mirare.

Și fericirea primă-i doar alb fum
de vântul rece spulberat nedrept în zare
iar zâmbetul purtat odată ca parfum
pe-altcineva îmbie la visare.

Nici ticăitul ceasului, cândva ademenire,
nu îți mai pune aripi de cocor
și zborul spre înalt e-o vagă amintire,
un drum la fel de scurt ca un fior.

Ești obosit și trupul își dorește,
ascuns de ochii lumii să doarmă liniștit,
să se oprească doar din goana ce-o trăiește
și pentru o secundă să pară fericit.

Să vadă iar minunea cu ochi ce mulțumesc
unui Univers prea mare să-nțeleagă,
pentru fiece suflet îi spune „te trăiesc”,
pentru orice iubire ce inima-i dezleagă.


* Cuvintele lor: „Dor”, „Roxana”, „Carmen Pricop”, „Cristian”, „Scorpio”, „Dictatura Justiției”, ”Almanahe” sub bagheta magică a lui Psi *

Comentarii

Postări populare

On Facebook