Duzina de cuvinte - Azi zbor

sâmbătă, 23 iunie 2012


Cad speranțe peste lume în vals de fluturi albaștri cu boabe de rouă presărate peste aripi și în desprinderea lor tivesc cu stele margini de tărâmuri fermecate. Înfloresc roșu în ferestrele sufletului mângâiate de un soare timid și stingher ce încă își alungă somnul de pe gene. Nopțile toate se sparg în prag de dimineață cu zgomot de zbor frânt și cu țipăt tăcut de fantasme rătăcite în întunericul dens, acum destrămat. Plouă, la răstimpuri,  cu petale moi pe tâmpla cenușie a timpului ce a uitat să își mai numere clipa iar pașii grei ai pământului par a se opri în fața miracolului...

Într-un colț de Univers lacrimile se topesc într-un zâmbet molatec. În altul pensula unui pictor aleargă neobosită colorând pânza în nuanțe strălucitoare, nemaivăzute încă. Pe un portativ îndepărtat o melodie umple cupa goală a tăcerii cu nectarul pasiunii muzicianului. Pe valurile albe ale filelor goale bărcuțe negre plutesc în derivă purtând cuvinte și doruri în căușul lor. Iubirea se prelinge pe mormintele iluziilor lăsând în urmă frânturi de curcubeu. Zarea e plină de cântece mute și de acorduri de chitară și oriunde privești înfloresc vise și promisiuni noi, fragede ca o primă frunză a primăverii. Viața curge prin venele ce-au fost cândva tăiate de lama rece a suferinței și deznădejdii. 

Azi tăcerea s-a fărâmat de pereții pictați cu raze de lună. Azi tristețile se pierd în fericire. Azi am aripi în loc de brațe.

*Cuvintele lor:  "Dordefemeie", "Carmen Pricop", "Tibi", "Andra P", "Cristina", "Anacondele", "Scorpio", "Cammely", "ch3815h", "Vanessa", "Almanahe" sub bagheta magica a lui Psi*

Scrisoare pentru noi

vineri, 22 iunie 2012
Dragule,

Caut în goana mea cuvinte să le aștern pe marea albă
Să-ți spună ele ce-am în minte, să ți le-agăț la gât ca salbă
De doruri multe și tăceri, de nopți și zile goale
În care-am adunat dureri cu degetele-mi pale.

Să-ți desenez cu slova grea furtuni și ploi de stele
Căzute cenușiu și vag, amestecate-n joc de iele,
Jocul nebun al unui vis ce-n grabă am construit
Din zbor de fluturi și extaz, dar astăzi a murit.

Negru cad litere arzând cu focul lor pe file
Izbite de lacrimi curgând ce nu-și găsesc oprire;
Fărâmițat e cerul mut ce-mi cade la picioare
Agonizând ca un gigant, pierdut apoi în mare.

Ochii se-închid acoperiți de pleoape și-întuneric
Zadarnic alergând pe străzi ca într-un dans himeric
Și azi pictează un Paradis în care suntem doi
Pe fila albă ce ți-am scris... scrisoare pentru noi.

Sufletul cade obosit în negru și întristare,
Gândurile se destramă mut și-alunecă-n uitare
Penița a tăcut de mult, întrerupându-și cântul
Departe-s clipele ce-au curs și-atât de trist, pământul.


*Articol înscris la Blog Power, ediția 27 cu o temă propusă de Bianca*



Femeia întoarsă

luni, 18 iunie 2012
Cu ochi de mare privește în depărtări
La clipele ce zboară înecate în zări,
Pe gene curge dorul de zile ce-au fost
În nopțile triste în care totu-i anost.

Pe buzele-i roșii săruturi se sparg
Ca valuri înspumate de-al bărcii catarg
Și murmură pierdut un cântec de sirenă
Vrăjind secunda rece și făcând-o eternă.

Pe-obrajii de sidef lacrimi curgând
În picurii lor o lume-ntreagă înecând,
Neagră și tristă ca un tainic mormânt
Pustiită și goală de-al vântului cânt.

Mâna ei fină poate să ucidă speranța
Chiar dacă prin vene îi curge doar viața
Căci numai ea este cădere și zbor
Zâmbet, durere și șoaptă de-amor.

De trupul ei cald dorințe se lovesc
Ca fluturi de becuri, ce-apoi orbesc
De-atâta lumină, cu aripile scrum
Și gândurile arse, amestecate cu fum.

Ființa ei toată în furtuni se transformă
Când cuvintele par o fantasmă diformă,
În suflet zgâriind cicatrici care dor,
Sufocând sentimentele, privindu-le cum mor.

Alte femei întoarse se odihnesc la Psi


Invitație la viață (10)

duminică, 17 iunie 2012
Puterea -  mecanismul care face lumea să se miște, să vrea mereu mai mult și mai mult, să alerge în fiecare zi spre nicăieriul unei vieți lipsite de fericire, în care lucrurile simple sunt aruncate la gunoi și considerate inutile. 
Puterea îi consumă și le dă energie, îi devorează pentru a-i reinventa după alte matrițe, îi ridică până în punctul în care se simt stăpânii lumii... dar totul durează numai o clipă, o bătaie de aripi, pentru că apoi sunt aruncați din nou la baza piramidei pe care cu atâta greutate au urcat-o. În drumul lor sfărâmă destinele celor slabi și viețile marionetelor care le cad în mână. Dar cine numără pe câte cadavre a călcat atunci când setea este atât de mare și când lupta este atât de strânsă.?! Și-apoi pe nisipul fin de speranțe fărâmițate ce umple arena vieții a curs atâta sânge pe care Ochiul Lumii l-a uitat și nu îl mai plânge demult. Iar cei căzuți sunt doar niște fantasme ce bântuie arar visele aurite ale celui ce i-a strivit, oferindu-i drept ofrandă zeului ce i-a promis în schimb nemurirea pe un pământ putrezit, aflat el însuși în agonie.




Duzina de cuvinte - Blestem

sâmbătă, 16 iunie 2012


Continuare de aici
***
Tropot de clipe cădea din înalt peste gândurile ei firave, sparte de colțurile orizontului strâmb, măcinat de o boală ciudată. Pășea nesigură pe un pământ atât de ud, plouat parcă cu toate lacrimile Universului, putrezit de umezeala ce i se infiltra prin toți porii trupului său mare și bătrân. Crengi uscate și dezbrăcate de verdele crud al frunzelor bântuiau noaptea precum stafii ale unui negru și îndepărtat trecut. Vântul s-a oprit ca un alergător obosit și-așteaptă parcă chemarea unei alte dimineți, albastră și pură ce-l va învăța să zboare din nou.

Cântece vagi de rostogoliri de izvoare deasupra cărora aburi danseaza haotic murmură în depărtările întunecate, chemând-o cu glas tremurător și dulce s-aducă și ea slavă Creatorului neștiut al tuturor. Bătăi de inimă ii răsunau puternic în urechi și-i picurau pe piele amintindu-i că este singură și străină. E ca un dor nemărginit ce străbate desculț jumătate de lume pentru a urca apoi treaptă cu treaptă scara nebuniei și a se îneca, la distanță de o clipa, în uitare. Rătăcea pierdută pe cărările adormite și scria în gând povestea pe coala nouă întinsă de tatăl Timp, cu colțurile nepătate încă de cerneala neagră a Vieții.

Un spin înfipt într-o cută de suflet o făcea să sângereze încă... fusese nedrept să plece așa, ca un hoț îmbrăcat în mantia nopții ce-și îndeasă în buzunare cele mai de preț avuții lăsând în urmă pustiu și regrete. Furase speranțe construite din zile și nopți și zambete calde și moi, provocase lacrimi și frânsese iluzii și nimeni nu știe dacă vor mai putea fi recuperate vreodată... Da, era o hoață eficientă... dar acum rămăsese numai cu gustul amar al golului purtat în loc de inimă, cu pensulele și culorile cu care își va contura destinul și cu tăcerea unei singurătăți ce-i biciuiește pielea - salutări de cremene și foc venite din partea aceluiași demon, ce-a sădit în ea iluzia libertății. 

- Blestemat să fii!
***


*Cuvintele lor:  "Dordefemeie", "Almanahe", "Ch3815h", "Cammely", "Tibi", "Carmen Pricop", "Dictatura justitiei", "Scorpio", "Vanessa", "Vero"   sub bagheta magica a lui Psi*



În liniștea căzută peste lume

vineri, 15 iunie 2012
În liniștea căzută peste lume aud respirația Pământului obosit presărat cu atâția pași mărunți ce se grăbesc spre nicăieri. Picură grei ca ploile de mai pentru-a se pierde mai apoi în întunericul timpului uitat, dar gravat atât de adânc pe trupurile ce se mișcă greoi. Mă prăbușesc în mine căutând refugiul nopților presărate cu praf de stele în care singurul murmur pe care îl auzeam era o inimă bătând haotic. Luminile lui „ieri” pâlpâiau timid în apa tulbure al unui „mâine” desenat cu cretă pe podele reci și clipa devenită eternă mă strângea în brațele ei.

În liniștea căzută peste lume eu pictez în nebunia mea cuvinte, grafitti colorat pe pereții muți și goi al unui suflet jucat la ruletă de prea multe ori. Pierdut și regăsit printre ruine, dezbrăcat de iluzii și acoperit de frunze moarte și nepăsare. Tăcerile prelinse pe degetele mele trasează orizonturi gri peste văzduhurile albastre, pustiite de nori și de raze de soare. Îmi zgârie aripile și-mi frâng speranța și zborul. Îmi topesc gândurile și-mi leagă amintirile.

În liniștea căzută peste lume aștern emoții pe portativ și-mi tatuez note muzicale pe piele, le zgârii pe foi albe de vise nevisate încă, le scriu pe filele destinului ce l-am primit și pe lemnul ud al crucii ce-o port. Dansez pe corzile suavelor viori, plutesc pe acorduri de chitară, iubesc pe ritm de saxofon, alerg spre tine pe ritmuri de trompetă, mi-e dor pe cântecul unui nai și lacrimi curg pe clape negre de pian.

În liniștea căzută peste lume viața își cântă zâmbetele și tristețile, zilele și nopțile, nectarul și veninul, trecutul, prezentul și viitorul, umplând cu vinul muzicii cupa tăcerii. Pentru că doar în muzică mă pierd pentru a mă regăsi.



*Articol înscris la Blog Power, ediția 26 cu o temă propusă de mine*


Noaptea inocenței

luni, 11 iunie 2012
Din aripa Timpului un vis s-a desprins
Și-alunecă alb peste-al lumii abis
Bântuit de fantasme aducătoare de-orori,
Secerat de boală și dezbrăcat de culori.

E-abisul negru al răsăritului gri
Ce greu picură smoală peste câmpii
Și-îmbracă în durere inimi ce mor
Uitând sentimentul, uitând al lor zbor.

Cerul le plânge destinul pictat
Cu sânge și-amar, peste nori aruncat
Ars în infernul oarbei nepăsări,
Împrăștiat de vântul tăcutei uitări.

Îngerul alb, visul sacrificat,
Își îngroapă privirea în al lumii neant
Și seamănă dor peste tristul mormânt
Al iluziilor dispărute rând pe rând.

Întunericul spart piere ca un gând
Pe fața lui neagră stele jucând,
Pâlpâind a iubire, plouând praf de speranță
Presărând peste zări zâmbete calde și viață.


Mai multe nopți, mai multă inocență găsiți la Psi 

Duzina de cuvinte - Plecare

sâmbătă, 9 iunie 2012
Continuare de aici
***
Lumea întreagă și-a strâns pleoapa a somn și a alunecare spre tărâmul nopții înstelate în care Luna, maestrul de ceremonii întâmpinată cu cântec de trompetă îi purta pe fiecare peste pragul visului. Întreg Universul teluric părea prins în mrejele ei catifelate cu glas nobil de poveste cu zâne, bal mascat și parfum de copilărie presărată cu susan. Pe geamul aburit întunericul se prelingea tăcut pe degetele ei... unic somnambul ce-și pierduse liniștea într-un deșert de iluzii fărâmițate și împrăștiate apoi în toate cele patru zări. Frânturi de amintiri alunecă dureros ca o patină ce-i zgârie gheața subțire a sufletului făcându-l să sângereze trist. 

Mai privi o clipă tabloul neterminat din colțul camerei transformată în temniță ce-i frângea zborul. Calul negru, libertatea, aripile întinse spre necunoscut... Își strânse culorile, pensulele și pânzele ce încă așteptau să fie conturate cu picături de viață nouă. Își puse mantia grea peste albul umerilor și plecă fără să privească înapoi. Cu simțurile ascuțite, cu privirea pierdută în întuneric, cu pașii purtați de lumina plăpândă a unor licurici singuratici, cu trupul biciuit de frig și teamă, cu sufletul ușor ca un gând o pornise pe drumul mirosind a promisiune și presărat cu speranță. 

***

*Cuvintele lor:  "Dordefemeie", "Muza tarzie", "Cammely", "Carmen Pricop", "Griska",  "Scorpio",  "O fata" sub bagheta magica a lui Psi*


Ți-aș...

Ți-aș da tot cerul, bucată cu bucată, ca să îneci pământul în adâncul lui senin. Ți-aș pune stelele pe pernă și ți-aș țese din pânza lor un întreg Univers. Ți-aș lega Luna de-o privire caldă și aș învăța-o să te poarte în văzduh legănat pe ape calme de vis primăvăratec. 

Ți-aș face speranțe din raze de soare sparte de geamurile dimineților noastre și aș culege roua pentru a o amesteca cu nectarul zilelor cu care am dansat dincolo de nori. Ți-aș înoda apele și le-aș face zbor albastru de fluturi. Ți-aș șterge tristețile cu un colț de suflet, singurul ce-a mai rămas agățat printre arterele mele. 

Ți-aș picta bucuriile pe pereții orașelor și le-aș face altar pentru lacrimile mele. Ți-aș scrie cuvintele, picuri de negru pe pielea mea albă, Viață  ce plouă peste trupu-mi gol, Clipă și Destin, Alinare. Ți-aș mângâia tâmpla cu frunze roșiatice de toamnă și-aș chema vântul să-ți îmbrățișeze pașii și să te poarte mai departe de Vis. 

Ți-aș topi Timpul în palme lăsându-l să înece Lumea și să rămânem doar doi, gânduri fugare ce împart aceeași nebunie și trăiesc același delir, înger și demon sufocat de porii aceluiași corp, Ieri și Azi ținându-se de mână și construindu-l pe „mâine”. Mi-aș îngropa viața în venele tale murind cu un oftat pe buzele ce-atâta le iubesc.


*Articol înscris la Blog Power, ediția 25 cu o temă propusă de Lavinia*

Curcubeu

luni, 4 iunie 2012
Roșu îmi picură stele pe vis
Ca un fluture de-o floare desprins,
Cu aripi de dor și trupul de gând
Ușor ca o boare, ușor ca un vânt.

Oranj îmi e clipa ce astăzi a stat
Între file de carte ca semnul uitat
La pagina ce arde cu slovă de foc,
Iluzii și șoapte zdrobite de-un toc.

Galben dansează o oră-n amurg
Și secunde tăcute pe geamuri se scurg,
Un șuvoi ne-întrerupt de lacrimi curgând
Peste zări îndepărtate dureri picurând.

Verde e noaptea ce se-așterne tăcut
Mușcând rece din fructul pământului ud
Spălat de tristeți, presărat cu păcat,
De veșmântul de speranțe demult dezbrăcat.

Albastru surâde luna într-un plop
Trecând nepăsătoare peste-al Ființei potop,
Dorințe desprinse, căzute pe-alei
Împrăștiate ca flori ofilite de tei.

Indigo se naște răsărit din întuneric
Cu raze strălucind reci și himeric
Turnând praf de Viață peste corpul uscat
Al omului ce astăzi a înviat.

Violet este cerul de soare zgâriat
Sub zborul frânt de înger speriat
Ascuns printre nopți, peste zile alergând
Ca un cântec neterminat al ploii căzând.
  
*Alte curcubee găsiți la Psi*



Furtuna

duminică, 3 iunie 2012

Petale de „ieri” zac scrum pe podele, împrăștiate de vânt și topite de cuvintele ce-au curs între noi. Pumnale înfipte în două inimi ce pentru o clipă au uitat să mai bată așteptându-și, resemnate, sfârșitul. Spinii lui „azi” se înfig în trupurile încordate, bântuite de suspine și spălate de lacrimi negre... picuri de smoală cursă pe aripi albe de fluture condamnat pe vecie la întuneric. Pe buze, un ultim sărut agonizează în tăcere sugrumat de frigul ce s-a lăsat peste Lumea noastră. Privirile strigă după ajutor, dar strigătul lor se sparge de pereții muți ce stau să cadă peste speranțe. Sorb cu nesaț din cupa de venin pe care noaptea mi-o întinde cu un rânjet strâmb. Am otravă în gânduri și simțurile ard precum torțe vii în întunericul celui mai negru infern. Simt iubirea murind în vene, prinsă în pânza de păianjen a dezamăgirii și a zborului frânt. Sufletul se-adăpostește printre ruine, biet orfan cu trupul brăzdat de cicatrici și timp ce poartă cu el licărul unei ultime speranțe.

Două perechi de pași își țin companie pe același drum spălat de ploaia rece și umplut de praful existenței. Sunt doi străini purtați de soartă precum bărcuțe de hârtie: atât de fragile și totuși puternice, păstrând iluzia că poate, într-o zi, vor ajunge la mal, pe o plajă cu nisipul alb, mângâiată de soare. Sunt singuri. 
„Mâine” înflorește timid într-un colț umed de geam aruncându-și lumina peste cioburile lui „azi”. Aduce cu el parfum de nou și crud și promisiuni șoptite pe piele... Astăzi e „mâine”.




Pentru Ora MWB au mai scris:   Psi, Carmen Pricop, Liviu, ZhaO,  Dana, Elly.


Duzina de cuvinte - La un vis distanță

sâmbătă, 2 iunie 2012
Continuare de aici
***

Nu răspunse niciun suflet oftatului său adânc, bucată ruptă dintr-un dor tainic ce-i curge prin vene ca o dulce otravă. Cine i-ar putea răspunde când dimineața o găsește mereu singură, cu sufletul prins în dans nebun de iele peste dealuri mângâiate de soare și inundate de șoapte frenetice. Gândurile-i plutesc în văzduh ca puful de păpădie ce-a primit dezlegare de la un Eol mitic căruia zorii i-au adus ofrande de nori albaștri și petale de flori parfumate.

Pe filele jurnalului, penița își croiește drumul de slovă dantelată țesută cu lacrimi ce țin locul cernelii. Fiecare cuvânt e-un strigăt și fiecare strigăt se sparge mut de albul foii ce miroase a tristețe și a clipe ce-au murit pe buzele și-n ochii ei. Trupul îi plutește; desprindere vagă de realitatea ce-o strânge ca un corset între zilele în care se pierde printre culorile imaginației și ale pânzei unui tablou neterminat și nopțile în care culege stele alături de un Hermes cu înfățișare de decurion și buze de poet ce-și scrie declarația de dragoste eternă pe aripi de fluturi și de îngeri. Noaptea trăiește visul atât de des pictat pe tavanul încăperii goale ce-i găzduiește bataile inimii și tremurul vocii sugrumate de singurătate și pustiu.

- Și-atât de mult aș vrea să fărâm distanța, să topesc lanțul ce-mi înnoadă libertatea, să alerg până la El și să mă înec în ochii ce nu i-am văzut nicicând.      

***

*Cuvintele lor: "Tibi", "Andra P", "Dordefemeie", "Carmen Pricop", "Vero", "Ratzone", "Cammely", "Vanessa", "Scorpio", "ZhaO", "Anowen", "Dictatura Justitiei", "Blind Love", "O fata", "ch3815h  sub bagheta magica a lui Psi*

Reading me...