Ziua 23

Contur...

Mă joc cu ideile. Le frământ între degete ca pe bucățele colorate de plastilină ce în câteva minute pot deveni oameni ori frunze. Miros a sinapse aprinse și a nisip adunat de pe pereții clepsidrei ce ne măsoară clipele, fără zgomot, sorbindu-ne tăcut, cu înghițituri mici, viața. Prin ele curge seva gândului înroșit și naivitatea zborului de fluturi în căutarea luminii ce le va orbi ochii aducându-le pentru totdeauna întunericul. Culori nedefinite se amestecă într-un pastel perfect, ca o promisiune de primăvară încărcată de verde și galben solar. Nou. Cerc.

Privirile mi se agață de ele și-mi umplu ochii de mirări rotunde purtătoare de întrebări nerostite și de răspunsuri pe care nu le mai caut de mult. Le-am găsit pe toate ascunse în buzunarele tale, uneori sclipind printre gene, alteori încriptate într-un cuvânt ce pentru lume nu înseamnă nimic, dar pentru mine desenează un univers întreg străbătut de fiorii atingerilor ce nu se opresc pe piele ci trec prin ea și se conturează fin, pe suflet. 

Și în conturul lor dorm visele mele pentru că știu că tu le veghezi.