De ce scriu

E întuneric și demonii dorm cu genele strânse, sub aripa nopții, peste gleznele mele. E frig și e ceață lăptoasă de sentimente îngropate prin noi sub cântec de lună plină și dans de lumini distante, stele promise pământului. E gol și stihii se împletesc între coaste îmbrăcate în amintiri zdrențuite, sfâșiate de orele ce cad peste durerile înfipte în suflet. E un destin spart prin care curge lacrima amară a timpului și e o perna umedă pe care pune capul singurătatea cu ochi triști și buze mușcate, de sânge, pentru a ascunde nodul din gat și mâinile goale, desperecheate. E o arsură fără de chip ce mi se aprinde sub tâmple și îmi transformă gândul în scrum, plutind printre sinapse, rătăcind sensul cuvintelor și-al zilelor ce se adună pe la ferestrele sufletului părăsit. E o durere mută ce curge în cuvinte, pe obraji, pe geamurile ce mă strâng în colivia lor și îmi strivesc zâmbetul. E strigăt într-o lume de surzi... de-asta scriu.

* De ce scriu ei, în tabel la Psi *