Duzina de cuvinte - A fost odată

În apele tulburi picăturile de ploaie se îneacă trist. Poartă în ele imagini ale norilor gri din care s-au rupt, culorile furate și rostogolite peste Lume și parfumul melancolic ce le-a prevestit începutul. Par reci și goale... simple lacrimi căzute din înalturi. Dar înăuntrul lor poartă de fapt neliniștea tăioasă al unui mâine nenăscut, neacceptarea amară a crucii purtate pe umeri, inconștiența dulce a tinereții și dansul frânt al timpului oprit. Otravă de doruri zdrobite de podelele Cerului, câteva zâmbete pe care oamenii și le aruncă întâmplător pe față în împrejurările cele mai stranii și un pumn de iluzii descusute de pe sufletele pierdute, cu rol de pansament - toate ascunse în stropii ce spală obrazul Pământului.

Valurile le sorb cu nesaț, primindu-le tăcut sub pielea lor lichidă, sub tâmpla măreață ce ascunde povești nescrise, sfârșite înainte de a vedea lumina dimineții. Și-atunci visele toate se amestecă indistinct, ca două mâini ce se caută prin ceață, două atingeri arse de același gând, tânjind după aceeași regăsire. Unite ca într-o șoaptă se topesc în îmbrățișarea ultimă... s-au întors în modul acesta la cea care le-a dat formă și tipare, aripi și cădere, albastru, pur. 

Reflexia tremurândă mă privește cu ochi goi umeziți de ploi și înecați în valuri. Întinde brațe moi de sirenă și surâde strâmb. Murmură întrebări fără șir... alunec ușor spre trupul fluid, încredințându-i o ultimă respirație, calmă, profundă, aproape uitată... A fost odată... 

*Cuvintele lor: "Almanahe", "Carmen Prciop", "Irealia", "Virusverbalis", "Scorpio", "Tara lui Cacarau", "Vero", "Dor" sub bagheta magică a lui Psi*