Cine sunt eu?

Pe aripa stângă se țese un vis
E roșu aprins și arde nestins
Mistuie cerul, în Iad preschimbând
Fiece dor, fiece gând.

Privirea e foc de comete căzând,
Văpăi de dorințe pe piele dansând
Parfum de păcat și dulce sărut,

De clipe rătăcite, de-amor neștiut.

Demoni deschid calea spre-abis,
Sfâșie carnea cu zâmbetul stins,
Și-au ochii de sânge ce-au înghițit
Zeci de suflete de lut amorțit.

Pe aripa dreaptă, albastrul celest
Picură cast lumină pe vers,
Și-adună speranțe în pumnul căuș
Cernite apoi pe Pământ, jucăuș.

Petale de flori din crude primăveri
Se-amestecă vag cu dulcile poveri
De muguri mângâiați de astrul ceresc
Cu razele calde și glas îngeresc.

Cuvântul e-aromă de Viață și zbor
Și ora-i eternă, nopțile nu mai dor.
Iubirea-i nectar, pe buze picurat,
Cântec de harpă niciodată uitat.

* Alte „eu”-ri rătăcite, în tabel la Psi *