După un sfert de secol

Moara nopții macină stele și le împrăștie peste lume purtate alene de respirația Pământului ce-și odihnește tâmpla bătrână pe-o margine de vis. E liniște iar pereții orașului par doar picturi conturate vag de mâna tremurătoare a unui pictor părăsit de imaginație, pradă unui zbucium perpetuu de iluzii și aripi frânte. Lumini îmbracă întunericul, adăpost al viselor sparte, al vieților peste care plouă gri doruri și al zâmbetelor furate și ascunse în cutii albastre. Sub cercul plin al lunii frunze cândva verzi plutesc precum fluturi cernuți dintr-un Univers îndepărtat, teluric, prea-plin de culoare și însetat de cădere. 

Cerul se topește peste Ființă atras ca un magnet de promisiunea mută a firii; și-așa, ieșit din tipar, își varsă Luceferii printre firele moi de iarbă ca o dulce tulburare de ape presărate cu nuferi. Linia orizontului picură aur pe vârfurile copacilor și mângâie petalele stinse ale florilor ce, stând într-un picior, își pleacă capetele în semn de slavă. Vremea lor s-a scurs și-și lasă iar tributul pe altarul Timpului dătător de Viață.  

Pâinea dimineții se coace sub razele moi ale zorilor cu parfum de melancolie și cu fiori de început nou.  E prima zi de toamnă... după un sfert de secol.

*Cuvintele lor:  "Almanahe", "Jora", "Dordefemeie", "Dragos", "Verovers", "Vero", "Tibi", "Cammely",  "Scorpio", "Dictatura Justitiei", "Virusverbalis", "Carmen Pricop", "Irealia"  sub bagheta magica a lui Psi*