Noapte...


... rece şi goală, cu vântul şuierând ameţitor... cu stropi grei de ploaie care par a nu se mai opri. Închid ochii ce nu vor să mai vadă nimic din ruinele ce mă înconjoară mute, udate de lacrimile Cerului.

Toate dispar undeva, în întuneric... Sunt într-o grădină... în mijlocul unei explozii de culoare şi raze calde de soare. Desculţă, păşesc moale pe iarba îmbrăcată în picături de rouă. Un sunet pierdut printre frunzele copacilor îmi şopteşte uşor ceva în ureche. Tresar. Fiori fierbinţi şi reci îmi urcă încet pe spatele învăluit într-o atingere invizibilă. În jurul meu plutesc vise şi gânduri... dar nu sunt ale mele. O privire îmi arde retina, topindu-mi mintea, răscolindu-mi pasiunea şi transformându-se în trup. Cu mâinile îmi ţese un veşmânt de foc scăldat în mângâieri. Cu buzele desenează Iadul pe buzele-mi uscate. Cu ochii îmi pătrunde sufletul şi îmi goleşte mintea.

Mă atrage în flăcările lui ce joacă demonic şi în privirea mea. Îmi atinge însetat corpul şi se transformă în apă, pătrunzându-mi fiecare por, pierzându-se în mine. Îl simt curgându-mi prin vene ca pe o otrava dulce pe care am băut-o cu nesaţ. Îmi simt sufletul purtându-i parfumul ca pe un drog ce mă ucide lent, dar pe care îl caut tot timpul printre vise...

Dimineaţă... rece şi goală, cu vântul şuierând ameţitor... cu stropi grei de ploaie care par a nu se mai opri...

... Eu încă mai ard.

Comentarii

Postări populare

On Facebook