Voi...


... îmi desenaţi pe pleoapele închise priviri ce pot zbura dincolo de orice orizont.
... îmi pictaţi răsăriturile atunci când eu simt doar apusul şi tot voi aduceţi soarele peste cortina gri de nori grei.
... îmi creionaţi zâmbete pe buzele şterse şi pline de îndoieli şi suspine.
... îmi ştergeţi lacrimile ce-mi cad grele pe obraz, cu mângâieri moi de speranţă.
... îmi acoperiţi trupul rece cu picături fierbinţi de suflete calde; îmi adunaţi cioburile sângerii de aripi frânte şi le redaţi umerilor care le-au purtat cândva.
... îmi învăţaţi visele sa zboare din nou, eliberându-le din colivia minţii şi din mâna ce le-a ţinut captive de atâtea ori.
... îmi arătaţi drumul pe care uneori mă pierd, dar pe care vă găsesc întotdeauna.. oricât de mult ar ploua şi oricât de frig ar fi.
... îmi înveliţi inima în mantii purpurii de mângâieri ori de câte ori şoaptele voastre mi se scurg în ureche... şi vibrez

Şi ştiu...
... că ochii mei vor vedea chiar şi fără lumină.
... că raze mă vor încălzi chiar şi fără soare.
... că zâmbete vor străluci chiar şi printre lacrimi.
... că lacrimile mele se vor îneca în palmele voastre.
... că trupul meu va zbura chiar şi fără aripi.
... că visele mele nu vor mai fi captive nicicând.
... că drumul va fi uşor pentru că voi sunteţi acolo.
... că inima mea va bate mereu... în ritmul inimilor voastre.

"Am cei mai buni prieteni de pe Pământ"

Comentarii

Postări populare

On Facebook