Visul

Porțile nopții se deschid și ploi de stele cad desprinse din înalturi. Un înger își dezbracă aripile, obosit. Lângă el trei demoni joacă un suflet la ruletă. Luna își piaptănă părul argintiu și-și conturează ochii cu povești nespuse încă iar buzele le înroșește cu sărutări vii pe coapsele unui nor. Sub pleoapele ce-și dorm visele, dorurile ard cu flăcări roșii, înecate în fum de uitare sau de neîntâmplare. Urmele de pași lăsate de ziua leneșă se șterg sub întunericul desenat pe fața Pământului .

Măștile cad și chipuri diforme brăzdate de cicatrici zâmbesc strâmb pe la ferestre. Corzile tăiate ale păpușilor se încolăcesc pe trupurile lor fragile, redându-le pentru câteva ore libertatea. În zori se vor întoarce la degetele lungi ale păpușarului, cu surâsuri false pictate pe față. Pe o margine de lume ielele dansează în cercuri nebune, cu trupurile mângâiate de vânt și de priviri ascunse ce li se scurg șoptit pe șolduri. Parfumul destinelor spulberate îmbracă zarea în mătăsuri violete precum o promisiune nerostită, scrijelită în taină pe un trunchi de copac. Din ele se vor naște, dimineața, curcubee și păsări Phoenix. 

Valuri de mare spală plaja speranțelor sparte de stânci și un imens cimitir de lacrimi se odihnește în adâncuri Sub dalele reci cuvintele au îngropat minuni, aripi ce și-au pierdut cerul și dorințe ce rătăcesc bezmetic precum fluturi orbiți de lumină; ofrandă adusă mării și fragilității închise în castelelor ei de nisip.

Toți ochii dorm și doar ai mei se îneacă-n gânduri căci prin venele mele curge noaptea, visul, dorul, tu. Chemarea mi se rostogolește peste buze și nu știu dacă e rugă ori blestem: „Vino să trăim același vis!”

* Mai mulți visători în tabel la Psi *