Și dacă...

Doar cerul e limita visului ce-l port

desenat cu albastru de mare, 

presărat cu praf stele și sclipind a culoare.

Am uitat tot nimicul ce pe aripi s-a strâns

precum colbul cernut peste timp,

și cu pas mic... 

Șterg și scriu; scriu și șterg iar... frânturi de gânduri pe care nu le mai provoacă nimeni, cuvinte pe care nu le mai găsesc nici printre nori, nici printre doruri. Privesc lung literele și parcă nu mai sunt ale mele; ceva lipsește. Oare am uitat să simt? Oare am uitat să scriu? Ne cheltuim atâta energie pe nimicuri plătite scump cu atâtea și atâtea clipe, minute, ore... și vocea asta mică ce îmi tot spune: „Începi să îți pierzi tot farmecul...”. Mă întreb de l-am avut vreodată.

Simt că mi-am pierdut cale(a).

* Cuvintele lor: „Scorpio”, „Alma nahe”, „Dana Lalici”, „anacondele”, „Carmen Pricop”, „Calin”, „Abisurile”, „Sonia”, „Motanul Pandalie”, „Vienela”, „Roxana”, „O fata”, „Cita”, „Gabriela”, „Dictatura Justiției” sub bagheta magică a lui Psi *