Paradisuri noi - duzina de cuvinte
mărul roșu al gurii tale
și simt cum fericirea își face cuib
în suflet.
Zgârii
albul nesfârșit al iernii
cu muguri verzi de primăveri nescrise
în priviri.
Tai
bucăți mari de lună
și ți le pun, ofrandă, la picioare,
printre vise.
Ucid
bucuria, sfărâmată de podea;
tu meriți infinitul, fără plus și fără minus,
doar atât.
Ard
ca un profet nebun
acuzat de erezie, pe rugul trupului tău
gol.
Macin
stelele Universului
în puterea nopții și ți le presar pe aripi
de doruri.
Închid
timpul în palme
și totul rămâne neschimbat, încremenit
într-un sărut.
Rup
clipele înveșmântate-n lacrimi
și-n locul lor îți aduc zorile albastre,
simplă dezvăluire.
Sparg
tăcerea lăuntrică și necuvintele
ce mi-au folosit de-atâtea ori pe post de experiență
și-ți cânt.
Distrug
lumea bucată cu bucată
și din ruine îți construiesc un Paradis,
în Iad.
Frumos....
RăspundețiȘtergerebine asezat