Uma casinha junto ao mar

O fereastră deschisă spre plajă aduce în casă scântei de aur și de foc ce cad în valuri calde peste pleoape. Parfum de mare amestecat cu fericirea infinitului învăluie mintea ce încă mai lenevește, legănată de-un cântec pierdut de pescăruși. Fire invizibile de nisip acoperă pervazul, ademenindu-mi visele spre țărmul unde valuri sărate nasc aripi de înger.

Zâmbet, aromă de cafea, doi ochi ce mă privesc senin, șoptindu-mi că le-a fost atât de dor.

Încă o zi în așteptarea unui alt asfințit sângeriu ce va țese cu acu-i de argint încă o poveste, încă un vis, încă un zâmbet. Încă un moment ce se strecoară lin prin clepsidra timpului. Încă un suflet îngenuncheat de necuprinsul apei care-l vrajește neîncetat.

Doar sufletu-mi mai vede ceea ce ochii nu mai pot vedea.


Uma janela aberta até a praia traz em casa faíscas de ouro e fogo, que caem em ondas quentes sobre as pálpebras. Perfume de mar misturado com a felicidade do infinito cobra a mente que ainda não quer acordar, abala por uma canção suave de gaivotas. Fios invisíveis de areia cobram o peitoril, tentando os meus sonhos até a costa onde as ondas salgadas nascem asas de anjo.

Sorriso, aroma de café, dois olhos que me miram felizes dizendo-me que tiveram tantas saudades.

Um outro dia em espera d'um outro pôr do sol que vai tecer com a sua agulha de prata uma outra historia, um outro sonho, um outro sorriso. É outro momento que passa devagar por dentro da ampulheta do tempo. É outra alma ajoelhada pelo infinito da agua que continua encantar lo sem parar.

Só a minha alma consegue ver o que os meus olhos não podem.