Doar tăcere

Trăiesc într-un univers al tăcerii în care sufletul vorbeşte iar inima ascultă. În care cuvintele se simt, nu se aud... iar singurele litere care dansează sunt cele pe care le scrijeleşte această peniţă, înmuiată în lacrimile mele.

Am învăţat cândva să-mi încifrez misterul în linişte adâncă, în priviri ori în gesturi vagi... Am făurit din tăcerile mele un scut în spatele căruia să îmi păstrez sentimentele. Pentru că strigătului meu nu i-a răspuns decât ecoul. Pentru că vocea mea s-a pierdut în nepăsare. Pentru că bătăile inimii mele mi-au acoperit cuvintele iar ochii le-au înecat în picături amare.

Am îngropat vorbele sub piele ca pe comoara pierdută... ca pe cheia menită să deschidă un cufăr nepreţuit... şi le picur cu grijă, uneori, peste răni ce încă se mai simt... peste cicatrici ce încă dor.


"Priveşte-mă-n ochi să-nţelegi sentimentele pe care nu ştiu să ţi le spun"