Tărâmul magic

Picături mari de sudoare înghețată îmi acoperă trupul pentru ca apoi să dispară într-un moment. Ard!... ard și eu și totul în jurul meu. Zgomotele din jur se pierd într-un abis necunoscut iar tot ce mai aud acum este bătaia sacadată a două inimi ce ar vrea să iasa din piept pentru a se atinge.

”Te vreau”-ul pe care mi l-ai șoptit la ureche îmi curge prin vene ca o otravă ce mă face să pierd orice noțiune de spațiu și timp. Nu mai am trup pentru că nu mai știu de el... mâinile tale nu îmi ating pielea ci simțurile, jucându-se cu pasiunea pe care nicio barieră nu o mai poate ține în loc. Am mintea goală, sufletul încordat, spatele arcuit iar fiecare atingere îmi arde adânc porii, lăsând urme sângerii. Oscilez undeva între cer și pământ, între Raiul tău și Iadul meu și tot ce știu acum este că VREAU!

Vreau tot! Bucățică cu bucățică. Vreau fiecare fărâmă de plăcere, vreau fiecare fior, vreau toate atingerile, toate săruturile. Vreau să mi te dai în întregime, să te conduc prin flăcări până în Infern. Să îți arăt Paradisul ce se ascunde în el și apoi să te aduc înapoi, în lumea ta. Lipsit de putere... incapabil să te mai lupți. Vreau să te învăț să zbori pentru ca apoi să te las să cazi și să îți citesc disperarea în ochi. Vreau să îți arăt tărâmul magic al trupului meu pentru ca apoi, în nopțile reci, să te bântuie ca o fantasmă de care nu mai poți scăpa.