Am...

... un zâmbet ciudat desenat pe faţă iar ochii celor din jur se agaţă de el. Le zgârie retinele pentru că nu îl pot pătrunde şi, într-un final, i se predau.

... o întreagă galaxie la picioarele mele, fremătând ca frunze veştejite, lipsite de viaţă... de vise... de tot. Pe pereţii sufletelor lor eu sunt pictorul ce le desenează dorinţele. Pe coala trupurilor lor eu sunt sculptorul ce le modelează trăirile. Pe portativul minţilor lor eu sunt muzicianul ce le compune cântecul Vieţii.

... o inimă ce vibrează oferindu-se cu totul razelor de viaţă ce o mângâie cald. Am o privire ce îţi arde gândurile, făcându-le cenuşă şi apoi refăcându-le din bucăţi. Am o mână ce te poate smulge din banalitate şi te poate arunca spre Cer. Am o pasiune ce se hrăneşte cu mintea ta... cu visele tale pe care încă nu le cunoşti... cu speranţele ce încă nu s-au născut.

... un trup... Arde-l!

... un suflet... Eliberează-l!