Vânătoare...

...De suflete, de vise, de trupuri şi de şoapte. De nopţi, de îngeri şi de demoni.

Aştept încordată cu simţurile aprinse, cu gândurile arse, cu sufletul transformat în cenuşă. Aștept... Pierdut printre vise apari... cu respirația grea, cu trupul obosit. Brațele tale mă înlănțuie timid... capcana e gata! Și prada-i acolo!

Țin ochii închiși ca să ascund fiara... mă lupt și cu tine... mă lupt și cu ea. Sângele inundă furios venele-mi împietrite și goale. Inima pulsează asurzitor spărgându-mi pieptul. Gândurile dispar unul câte unul și nu mai simt nimic... și nu mai aud nimic.

Știu! Ești acolo! Te mângâi ușor și îți sfâșii pielea. Te privesc în ochi și îți înec sufletul. Îți șoptesc la ureche și îți sparg timpanul. Te sărut rupând bucăți din trupul tău șiroind de sânge. Strigi de durere, dar nu te mai poți desprinde, nu te mai poți lupta... Ți-am furat viața, ți-am anihilat gândurie, ți-am răpit sufletul.

Te privesc cum cazi ușor între pernele însângerate. Îmi simt trupul cum se dezintegrează, pierzându-se printre lumi necunoscute de vise țesute în tăcere. Fiara a adormit, prada agonizează încă iar eu...
... eu doar zâmbesc.