Prezentul... trecut


Noapte... răcoare... lumini pâlpâind... frânturi de galben scânteietor. Mii de voci se amestecă indistinct şi răsună ca ecouri îndepărtate.. uitate de mult.
Fărâme de amintiri se odihnesc lângă mine... mă privesc cu ochii umezi şi mă roagă să nu le alung. Le primesc lângă mine să-mi umple singurătatea... mă cuprind cu braţele lor reci şi mă las purtată de ele. Un parfum îmi învăluie gandurile.. îl cunosc, îl uitasem... iar acum îl simt cum îmi atinge sufletul din nou. Era cald, era tandru, era numai zâmbet... dar a plecat... sau eu l-am lăsat... iar acum s-a transformat într-o clipă ce pâlpâie orbitor în nopţile prea reci.
Zâmbetul s-a şters... ploaia cade prea greu peste mine şi nu mai este nimeni să o oprească. Tu mă abandonezi constant ca pe o haină veche care te apără de frig, dar la care renunţi ori de câte ori apare soarele. Iar eu te aştept mereu aşa cum aşteaptă fluturii primăvara... dar e frig, e zăpadă şi e întuneric...
Tu nu mai vii... iar eu... eu nu mai vreau să fiu doar haina veche... eu NU te mai aştept... eu... eu caut PRIMĂVARA mea...

Comentarii

  1. Frumoase comparatii... Si sugestive...
    Ce facem cand frigul si ploaia sau zapada stapanesc taramul sufletului? "Cautam primavara", exact cum ai spus...
    Se spune ca dupa iarna, urmeaza intotdeauna primavara...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ioan: mă bucur că îţi plac...
    Se întâmplă uneori să pierzi speranţa într-o altă primăvară, dar chiar şi aşa continui să o cauţi

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca asa e cel mai bine, sa cauti mereu primavara, dincolo de gheturi, de usi inchise, de usi trantite, de vorbe spuse aiurea, de priviri urate. Pana la urma cu totii suntem mai mult sau mai putin egoisti, asa ca nu e nimic rau in asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Oana Chitu: Avem atata nevoie sa fim egoisti uneori... pentru ca lumea e rea si te calca in picoare atat de usor.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

"Bate" si ti se va raspunde...

Postări populare

On Facebook