Mi-ar...
Am obosit să fiu mereu cea care îţi veghează visele... am obosit să fiu umbrela ta de ploaie... am obosit să fiu zâmbetul desenat pe faţa ta. Am obosit să uit mereu de mine, să mă închid într-o cutie pe care să o îngrop adânc în pamântul udat de lacrimile mele... lacrimi ce curg ca o furtună... lacrimi pe care le cunoşti, dar pe care nu vrei să le vezi.
Mi-ar plăcea ca măcar o dată să renunţ la cutie... să dispară şi să redevin eu!
Mi-ar plăcea ca măcar o dată să îmi veghezi şi tu visele!
Mi-ar plăcea ca măcar o dată să îmi asculţi respiraţia!
Mi-ar plăcea ca măcar o dată să poţi descifra muzica sufletului meu!
Mi-ar plăcea... doar că tu nu ştii... nu poţi sau poate chiar nu vrei să faci nimic din toate astea...
Sunt singură!
Numai bine si multa fericire iti doresc!
RăspundețiȘtergere@ anne: iti multumesc! si tie la fel de multa fericire!!
RăspundețiȘtergereE intr-adevar trist cand nu ti se raspunde cu aceeasi atentie si iubire... Dar, din pacate, asa se intampla cel mai des...
RăspundețiȘtergere@ Ioan: am incercat mereu sa inteleg de ce? De ce daca tu dai tot ceilalti nu iti dau mai nimic? De ce unii doar cersesc si altii pur si simplu primesc? Care este diferenta dintre "noi"?
RăspundețiȘtergereSi eu m-am intrebat acelesi lucruri, sa stii. Si de multe ori, parca tocmai cei care merita mai putin primesc mai mult, nu-i asa?
RăspundețiȘtergereStii, dupa atata timp, intrebarile sunt inca fara raspuns. Dar m-am resemnat cu gandul ca poate raspunsurile nu pot fi la mine:) Nu stiu cum am ajuns la resemnare sau daca ma ajuta cu ceva, dar...acum nu-mi mai pun obsesiv aceleasi intrebari:D
P.S: Daca vrei sa citesti ceva despre resemnare, te invit aici:
http://teatrulviselor.blogspot.com/2009/04/despre-resemnare.html
@ Ioan: invata-ma si pe mine sa nu ma mai intreb nimic :)
RăspundețiȘtergere