Actor


Cad frunze peste suflet acoperindu-l ușor... E vară, e soare, e vânt ce adie lin...Afară. E toamnă, e ceață, e frig... Înăuntru.

Cât e de greu s-ascund acum privirea tristă și zâmbetul amar. Ce greu să joc un rol pe-o scenă goală și zeci de spectatori. Aș vrea să fug, să mă ascund după cortina albastră a fericirii ce o pictasem pentru lume. Să îmi reiau masca de nepăsare și dispreț în fața căreia sentimentele se pleacă, sfărâmate. Să râd sarcastic și să mă joc cu ironia în timp ce lacrimi cad în jurul meu. Să nu simt decât sângele ce arde în venele unui trup înghețat...

Si totuși....

Cortina nu mai cade...

Comentarii

  1. Un actor... grabit! Un actor care si-a uitat textul si fuge de improvizatie sau a improvizat prea mult si acum alearga dupa un text... Cortina nu cade nici la dorintele actorului, nici la plictiseala publicului. Fraiele cortinei sunt in mainile destinului!

    RăspundețiȘtergere
  2. Very nice this blog!!
    visit our blog at http://uhooi.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  3. viata e un teatru...si noi purtam mi de masti
    viziteaza noul meu bloghttp://artsoul07.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  4. @DonJuan: Iar destinul in ale cui maini e?

    RăspundețiȘtergere
  5. @rosia_lady: Felicitari pentru blog!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

"Bate" si ti se va raspunde...

Postări populare

On Facebook