Sevraj


Soarele îmi arde sufletul înghețat. Închid ochii și apare ea: privirea ce-mi dezbracă gândurile și îmi diseacă trupul. Cu liniștea ei îmi face sângele să alerge frenetic prin vene. Cu atingerea ei îmi oprește pulsul.

Îmi întinde un pahar... E nectarul amintirilor cu care îmi otrăvește nopțile târzii și zilele pustii. E otrava dulce pe care o caut printre vise pierdute. E focul ce-mi arde sub pielea rece. E sudoarea înghețată ce mă trezește în diminețile scăldate în soare. E veșmântul țesut din spini care îmi zgârie corpul, dar îmi alină sufletul. E veninul pe care îl caut printre picăturile de regrete ce cad acum ca o ploaie nesfârșită peste mine.

E veninul pe care sufletul îl așteaptă ca pe un balsam. Balsamul ce-l ucide lent, cu șoapte fierbinți și atingeri calde. E durerea ce-mi amintește în fiecare clipă ce înseamnă fericirea. E colivia ce-mi arată chipul libertății.

E drogul ce aproape m-a ucis, dar pe care îl caut în fiecare secundă care se pierde, în fiecare lacrimă ce cade, în fiecare suflu de vânt ce se lovește de geam.

Comentarii

  1. ''E drogul ce aproape m-a ucis, dar pe care îl caut în fiecare secundă care se pierde, în fiecare lacrimă ce cade, în fiecare suflu de vânt ce se lovește de geam.'' - superb descris. Fir`ar al dracului de drog .. ca e cel mai nenorocit dintre toate !!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. @AndreeEa: da... Drogul care nu te lasa nici sa traiesti, dar nici sa mori

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

"Bate" si ti se va raspunde...

Postări populare

On Facebook