Un pumn de clipe

Și-acum mă-ntreb ce mai rămâne după...
după ce toți au plecat, după ce visul s-a stins.
Ce mai rămâne după o furtună ce a redus totul
la nimic?

Ce mai rămâne când ce este moare,
când stelele cad rupte din ceruri și le lasă
negre, ca smoala, picurând peste
dimineți?

Ce mai rămâne după ploile gri ce cad
invers, din suflet spre frunte,
dinspre pământul din care viața s-a scurs
spre cer?

Adun cioburi de zâmbet...
ce dacă-mi taie palmele?!
Adun speranțele lui ieri...
„Sunt deja pierdute, lasă-le!”
Adun aripi rupte...
de fapt sunt doar mormane de cenușă,
dar mă mint că încă mai simt,
ca încă mai sunt, că încă mai știu.
Că încă nu au pierdut zborul,
nici zarea, nici mâna ta...

Ce mai rămâne dacă nu
un pumn de clipe și iluzia
unei iubiri ambalată într-o cutie
pe care scrie roșu
„Fragil”.

* Clipele adunate de ei le puteți găsi în tabel la Psi *