Genocid de clipe

Așa e mereu.

Nu vine și, mai ales, nu pleacă. Nu trece, nu apune. Îmi răvășește visele alergând printre secunde precum un cal bălit - sclipire albă printre pietrele negre ale uitării. Poartă pe greabăn semnul lui ieri, înfierat fără clemență de mâna destinului ce cândva i-a fost hărăzit. Uneori are privirea goală, de golem însuflețit nu de rabini ci de dorurile ce-i macină ființa. Și un cuvânt blasfemic sfredelindu-i gândul dintâi și dorința din urmă stă atârnat de colțul buzei de sus. Alteori bântuie ruinele lui „a fost” precum un colportor ce vinde sentimente uzate pe care niciun suflet nu le mai vrea, vise sparte și lipite la loc, dar pe care se mai văd încă fisurile. Colaj de amintiri, colecții de otrăvuri și frânturi de fraze înșirate bucolic pe o taraba prăfuită de toate clipele ce și-au întins acolo aripile. Unele au murit neștiute de nimeni - genocid de clipe. Altele s-au ofilit sub gerul tăcerilor prea lungi. Câteva au înflorit grandios, a iubire, a parfum. Mii au zburat în cârd spre zări necunoscute și el a rămas în urma lor întrebându-se naiv dacă au brevet de zbor sau dacă nu cumva se vor prăbuși în deșerturi neștiute de nimeni, mâncate de melancolii și de ploi. 

Așa e mereu.

Nu vine și, mai ales, nu pleacă. Trăiește cu mine, prin mine, în mine. Respiră aerul ce-l adun în plămâni și se hrănește cu roua dimineților ce mi se-așterne pe gene și pe florile din geam ce-mi numără visele. Iar eu îi număr clipele și bătăile de inimă cu teama celui ce pășește pe lespezile vechi ale unui templu ce odihnește între coaste povești milenare amestecate cu iasomie. 

Așa e mereu.

* Cuvintele lor:  "Dor", "Maya", "Scorpio", „Vienela”, „Carmen Pricop”, „Radu Thor”, „Gabriela”, „Vladen”, „ComiCultural”, „Adriana”, „Roxana”, „Adicherish”, „Dan”, „Anacondele”, „Ioana Soglu”, „Motanul Pandalie”, „Presa în blugi”, „Laura Laly”, „Vavaly”  sub bagheta magică a lui Psi *