Călător printre stele

Eram desculță prima oară când te-am întâlnit

și lacrimi se-înnodau adânc în suflet

amar, furtuni și ploi fără de rost, sau chip

căzute din genuni, smoală pe nuferi.

Erai un gând rătăcitor prin vise când te-am cunoscut

și aveai pe aripi presărat un dor

timid, cu aripi moi și-albastre, zâmbet trist,

cu ochii goi.

Eram dorință vie când m-ai sărutat întâia oară

și foc ardea mocnit în vene

roșu-aprins, otravă și delir desprins

dintr-o privire, rouă peste gene.

Erai otrava mea cea dulce a unei după-amiezi de început

și nu știam atunci că desenezi povestea

unei iubiri cu ochi căprui, cu trupul cald de lut

cu inimi ascunse în castele de nisip.

Eram cândva... și-acum sunt călător printre stele

și buzunarele mi-s pline cu praf de galaxii

săruturile tale, cuvinte dulci pictate printre foi

zbor către cer, speranțe mii.

 * Alți călători printre stele, în tabel la Psi *